Proloage – 01 Noiembrie – Întru această zi, cuvânt despre o femeie pustnică

Un oarecare călugăr s-a dus în pustia cea mai îndepărtată şi a văzut o femeie şezând pe o piatră. Şi, socotind că este o fiară, a început a striga şi a-i porunci, zicând: “De eşti om, pogoară-te aici să vorbim”. Iar ea a zis: “Ce voieşti, omule? Du-te de aici, că sunt femeie goală”. Şi i-a zis stareţul: “Primeşte o haină, scufia şi brâul”. Iar ea primindu-le, s-a încins şi a pogorât spre stareţ. Şi i-a zis bătrânul: “Pentru Domnul, spune-mi mie, cine eşti tu?”. Iar ea a zis: “Eu sunt fiica unei căpetenii~de ostaşi. Şi voiau părinţii mei să mă dea pe mine după bărbat şi să mă facă stăpâna casei. Iar eu m-am gândit că toate lucrurile lumii acesteia sunt trecătoare. Şi am fugit noaptea în pustie şi am ajuns la piatra aceasta; şi sunt de atunci şaizeci de ani până în ziua de astăzi, iar om n-am văzut, fără numai pe tine. Şi am un vas de apă, iar altul de bob muiat şi Dumnezeu în toate zilele le umple pe ele”.

Deci, a mâncat dintr-însul stareţul şi a băut din apa ei şi, săturându-se, a lăudat pe Dumnezeu. Şi voind ea să se ducă la chiliuţa sa, dezbrăcându-se, i-a zis lui: “Primeşte-ţi ale tale, părinte”. Iar el i-a zis: “Nu face aşa, maică~sfântă, ci să le ai cu tine acestea”. Însă ea nu voia, ci i-a zis lui: “Mergi de-mi adu mie altă haină, scufie şi brâu şi degrabă să vii la mine”. Iar el, mergând şi luând cele trebuincioase, iarăşi a venit la piatra ei şi a început a striga şi a grăi şi nu era glas nici auzire şi o piatră lată era prăvălită pe dinaintea peşterii. Iar fiarele cele sălbatice, scrâşneau cu dinţii împotriva stareţului. Şi făcând el rugăciune, s-au risipit fiarele şi piatra s-a răsturnat. Şi, intrând în peşteră, a aflat-o pe ea moartă. Apoi a îmbrăcat-o cu haina, cu scufia şi cu colţuni şi a pus-o pe ea în peşteră.

Şi era stareţul beteag de un ochi,~din tinereţile sale şi, îndată a văzut, tot umblând cu cinstitele ei moaşte, şi a proslăvit pe Dumnezeu, Cel Ce i-a dat ei un dar ca acesta şi răbdare.

După aceea, făcând rugăciune, a prăvălit piatra peste uşa peşterii şi s-a dus întru ale sale.