Proloage – 01 Martie – Întru această zi, cuvânt despre cum Sfântul Epifanie a luat, cu meșteșug, de la Ioan, Episcopul Ierusalimului, argint și l-a împărțit, ca milostenie, la săraci și la scăpătaţi

Oarecând, a venit un diacon de la Ierusalim și a spus lui Epifanie, Episcopul Ciprului, cele despre Ioan, Episcopul Ierusalimului, că, adică, este iubitor de argint, și banii adunându-i nu-i dădea celor ce erau în nevoie. Și Ioan acesta locuise în Mânăstirea marelui Ilarion, când Epifanie viețuise cu dânsul. Deci, Epifanie a scris epistolă lui Ioan, să miluiască pe~cei ce sunt la nevoie; dar Ioan nimic n-a făcut din cele scrise în epistolă. Și, nu după multă vreme, a zis Epifanie către mine: “Vino, dar, fiule, să mergem la Ierusalim și, închinându-ne, ne vom întoarce”.

Și, plecând din Cipru, am plutit cu corabia în Cezareea lui Filip și, de acolo, ne-am suit în Ierusalim. Deci, venind și rugându-ne, ne-am dus la Episcopie. Și a văzut Ioan pe Epifanie și s-a bucurat cu bucurie mare. Și a zis Epifanie lui Ioan: “Dă-mi mie, frate, o casă, pentru a petrece aici câteva zile”. Și ne-a dat nouă prea bună locuință. Deci, în fiecare zi, Ioan chema pe Epifanie la masă, și~bucate și băuturi scumpe și de multe feluri ne aducea nouă la masă, și, nici din acestea, săracii nu aveau parte. Deci, odată, a zis Epifanie către Ioan: “Dă-mi mie, o, părinte Ioan, argint cu împrumut, căci am să hrănesc pe niște bărbați ciprioți. Să mă fălesc, zicea, înaintea acestora, cu argintul tău. Cele preabune din casa ta dă-le, dar, robului tău, spre slava ta, și voi fi lăudat pentru lucrurile tale. Numai ține minte tot ceea ce îmi dai, ca să ți le întorc pe urmă”.

Și a adus Ioan, înaintea lui Epifanie, mult argint. Și a zis Epifanie către Ioan: “Mai este la tine și alt argint spre păstrare,~părinte?”. Și a zis Ioan către Epifanie: “Destul îți este ție acum acesta, pentru trebuința ta, părinte”. Și a zis Epifanie către Ioan: “Adu-l și pe acela, părinte, ca să fim de mirare la oaspeți”. Iar el, aducând și pe celălalt, a zis Epifanie către Ioan: “Dă-mi mie tot ceea ce face faimă celor slobozi”. Și a zis Ioan către Epifanie: “Toate cele ce desfată pe oamenii tăi, primește-le și fă plăcere celor pe care îi ospătezi”.

Și Epifanie luând argintul, greu ca la o mie cinci sute de livre, am mers în casa cea dată nouă de către Ioan, unde eram găzduiți. Și era un oarecare cumpărător de argint, cu numele Asterie, care~venise de la Roma la Ierusalim, pentru neguțătorie. Pe acesta, chemându-l și arătându-i argintul și tocmindu-se și făcând târg cu dânsul Epifanie, i l-a vândut lui, luând pe la dânsul aur. Și Epifanie, luând aurul, noaptea și ziua, îl împărțea celor ce erau în nevoie. Și trecând câteva zile, a zis Ioan către Epifanie: “Dă-mi mie argintul, pe care l-am dat ție împrumut”. Și a zis Epifanie către Ioan: “Îngăduie-mă puțin, frate, că am să hrănesc pe oaspeți și toate ți le voi da”. Deci, trecând alte câteva zile, a zis Ioan către Epifanie, pe când stăteam noi în biserică, unde este Lemnul cel mântuitor: “Și acum, zic ție, dă-mi mie argintul, pe care~ți l-am împrumutat”. Deci, Epifanie a zis lui Ioan cu liniște: “Ți-am spus ție, părinte, că ți-l voi da”. Deci, Ioan, de multă mânie umplându-se, l-a apucat și l-a ținut de rasă pe Epifanie și a zis către dânsul: “Nu vei ieși, nu vei sta, nu vei fi în pace, până nu-mi vei da mie argintul pe care l-ai luat de la mine, făcătorule de nedreptate, Epifanie. Dă Bisericii, cele ale Bisericii”.

Pentru toate acestea, nu s-a tulburat Epifanie. Ci, era aceeași liniște într-însul. Și a petrecut Ioan vreme de două ceasuri, ținând și ocărând pe Epifanie. Și toți cei care erau de față nu mai puteau asculta cuvintele cele aspre ale lui Ioan. Deci, Epifanie deloc~mâhnindu-se, a suflat în fața lui Ioan și, îndată, acesta a orbit și frică a căzut peste toți cei ce stăteau de față. Deci, a căzut Ioan înaintea lui Epifanie, să se roage lui Dumnezeu, ca iarăși să vadă. Iar acesta i-a zis: “Du-te și închină-te cinstitei Cruci și îți va da ție ceea ce ceri”. Dar el stătea neclintit, rugându-se lui Epifanie. Și, învăţându-l, Epifanie și-a pus pe dânsul mâna sa și s-a deschis atunci ochiul lui cel drept. Deci, îl ruga Ioan și pentru ochiul său cel stâng. Şi a zis Epifanie către Ioan: “Nu este al meu, fiule, lucrul acesta, că Dumnezeu l-a închis, Dumnezeu l-a deschis. Și a făcut aceasta după cum a voit, ca să ne~înţelepţim”. Iar Ioan, după ce a fost pedepsit și certat de Cel Drept, s-a făcut cuvios întru toate, și milostiv pentru săraci și lipsiți. Dumnezeului nostru slavă!