Proloage – 01 Decembrie – Întru această zi, cuvânt despre un călugăr, de la care diavolul, ispitindu-l, a plecat ruşinat

Era, într-un pustiu, un oarecare călugăr cu numele lui, care n-a gustat bucate pământeşti zece ani, ci Îngerul Domnului îi aducea lui, la trei zile, hrană cerească, şi aceasta îi era lui în loc de mâncare şi de băutură.

Iară odinioară, au venit la dânsul demoni care arătau ca o oaste îngerească. Şi, iată, o căruţă de foc şi foarte mulţi purtători de arme şi un împărat mare, care veneau şi, ajungând la dânsul, i-a zis: “Iată acum ai isprăvit toate, deci,~sculându-te, te închină şi, ca pe Ilie, te vom înălţa pe tine”.

Iară călugarul a cugetat în mintea sa, zicând: “Eu în toate zilele mă închin Împăratului meu, Mântuitorul Hristos, deci de-ar fi fost acesta Hristos, n-ar fi cerut închinăciunea aceasta.

Şi aşa cugetând, i-a zis lui: “Eu am pe Împăratul meu Hristos, Căruia totdeauna mă închin, iară tu nu eşti împăratul meu”.

Şi îndată înşelătorul s-a făcut nevăzut. Iară călugărul, biruind puterea diavolului, a rămas neînşelat de meşteşugirile lui.