Proloage – 01 Decembrie – Întru această zi, cuvânt despre pocăinţă

Întoarce-te, din toată inima, cu suspinuri şi cu lacrimi. Cu răbdare smereşte-te şi miluieşte pe săraci şi pe sărmani şi iartă greşelile aproapelui tău. Pentru că acum, zice Domnul nostru, întoarceţi-vă către Mine dintru toată inima voastră, cu post şi cu tânguire şi cu plângere. Rupeţi-vă inimile voastre, iară nu hainele, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru, că milostiv şi îndurat este, îndelungrăbdător şi mult milostiv. Pentru că cel ce miluieşte, zice, miluit va fi. Şi, apoi, iertaţi şi se va~ierta vouă. Milostenia bărbatului, ca o pecete este pe dânsul şi dar bun este celor ce o fac pe ea înaintea Celui Preaînalt. Şi aşa păcatele se şterg.

Dacă vei avea pocăinţa ninivitenilor, ai pe David, care, prin pocăinţă şi-a curăţit păcatele şi, atât a arătat puterea pocăinţei, încât, prin ea, şi de darul proorociei iarăşi s-a învrednicit, şi lui Dumnezeu Tatăl s-a făcut cunoscut. Ai pe Petru, pe care o slujnică l-a întrebat despre Învăţătorul şi s-a lepădat de El cu blestem, făcându-se că nu-L ştie pe Dânsul, şi cu mincinos jurământ s-a jurat. Însă, atât şi-a curăţit spurcăciunea lepădării, încât şi întâistătător s-a~făcut el, şi din starea cetei Apostolilor n-a căzut, şi a fost numit, Bisericii temelie şi Cereştii Împărăţii chelar, de Însuşi Dumnezeul Adevărului.

Ai pe vameşul şi pe fiul cel pierdut, şi pe desfrânata şi pe tâlharul, care, într-un ceas, prin glasul cel cu bună înţelegere, au fost iertaţi de păcate, şi în patria Raiului cetăţeni s-au făcut. Îndrăzneşte prin pocăinţă, dezbracă-ţi spurcăciunea, nu te teme, căci, după aceea, Domnul, îndrăzneţ te va face pe tine. Şi când te vei pocăi şi vei suspina, atunci te vei mântui. Că mare este mila lui Hristos Dumnezeu şi curăţire este celor ce se întorc la Dânsul cu pocăinţă, pentru că numai atunci~mila Domnului, ca ploaia pe câmp, în sufletele noastre se va pogorâ, şi războiul vrăjmaşului împotriva noastră se va strica, întru Hristos Iisus Domnul nostru.