publicat în: Proloage

Proloage – 01 August – Pentru aducerea aminte de firea omenească (Cuvânt al Sfântului Vasile)

Să nu ne facem, fraţilor, păreri prea mari despre viata si trecerea noastra prin lume, nici să ne mândrim cu puterea, nici sa ne inaltam cu bogatia, ci sa supunem poftele trupesti si sa ne ingrijim de sufletele noastre.

Luati aminte, unde sunt Părinţii nostri, unde Proorocii si unde Apostolii? Sau, ce au luat cu ei cei ce au strâns pe lume avuţii? Oare nu, precum goi s-au născut, asa au si murit, neavand nimic in mână? Ci numai dreptatea dreptilor este cu ei si pomenirea lor cu laude, precum si pacatele pacatosilor sunt cu ei.

Căci, toti suntem din ţărână si in pamant ne vom intoarce. Si tot omul, ca o haină, se învecheşte. Hrana vietii lui sunt painea si apa, si zilele omului numărate sunt, ca un pumn de nisip, si degraba curg spre sfarsit, ca apa unui râu.

Drept aceea, fratilor, aducandu-ne aminte de sfarsitul nostru, să parasim toate faptele cele rele. Că nici cele frumoase si bune ale lumii nu sunt vesnice, nici necazurile de aici nu sunt fără de sfarsit.

Priviti cum se schimba toate; astazi ari tu pamantul, maine altul, dupa aceea, altul, si nu este nimic care sa ramana neclintit.

Toate se mişcă, aşa cum ar merge pe o cale; unul o pierde, iar altul o află. Deci, de ne-am pierdut sufletele noastre, prin pacate, apoi, să le aflam acum, prin pocăinţă. Pentru că, la aceasta, Însuşi Domnul ne invata pe noi, zicand: “Cel care caută, află, si, celui ce bate i se va deschide” (Matei 7,8).

A Domnului este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.