Noi dovezi, la Arătarea pe cer a Semnului Sfintei Cruci în Ierusalim

În acest an, 2021, pe data de 7 mai, Biserica a sărbătorit Arătarea pe cer a Semnului Sfintei Cruci în Ierusalim. Sărbătoarea în sine s-a aflat cumva într-un plan secund, dat fiind că în aceeaşi zi s-au serbat şi Izvorul Tămăduirii – care se cinsteşte la o dată variabilă în funcţie de cum cade Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, adică în Vinerea Luminată – odată cu Sfânta Icoană a Maicii Domnului “Siriaca”, de la Mânăstirea Ghighiu.

Ierusalimul, însă, la care face referire direct Sărbătoarea Arătării pe cer a Semnului Sfintei Cruci, a sărbătorit mai de curând acest important eveniment, mai exact pe 20 mai, după rânduiala calendarului vechi iulian pe care Patriarhia locală continuă să îl respecte şi care transformă, pentru Biserică, data de 20 tot în data de 7.

Fapt pentru care, readucându-ni-se în atenţie, ne-am propus la rândul nostru să vă reamintim şi dumneavoastră despre ce eveniment este vorba: pe 7 mai, în anul 351, Semnul Sfintei Cruci apărea într-o lumină orbitoare, mai puternică decât cea dată de razele soarelui, putând fi văzută de pe Înfricoşătoarea Golgota până pe Muntele Măslinilor. Toţi locuitorii Ierusalimului au văzut semnul şi au ieşit din casele lor.

Şi cum, uneori, chiar şi unii dintre cei ce se cred pe sine credincioşi susţin de multe ori despre ei că “cred, dar nici chiar aşa n-o fi fost”, încercând să-şi explice omeneşte şi nu dumnezeieşte minunile pe care Dumnezeu le face, vă oferim o  informaţie în acest sens relatată de un martor ocular al vremii, demn de toată încrederea, mai ales că este vorba despre unul dintre Sfinţii Bisericii.

Iată, deci, o scrisoare semnată de Sfântul Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, care a fost şi cel ce îl catehiza pe Împăratul Constanţiu, fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

“Epistola Sfântului Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, către Constantie

Prea binecredinciosul Împărat

Despre semnul luminos al Crucii, arătat pe cer,

care a fost văzut în Ierusalim în  luna mai, ziua a șaptea,

Prea iubitorului de Dumnezeu și prea bine credinciosului  împărat  Constantie Augustul,

Chiril, Episcopul  Ierusalimului,

în  Domnul Salutare !

Pe timpul domniei prea iubitorului de Dumnezeu şi de fericită pomenire Constantin, tatăl tău, a fost găsit în Ierusalim mântuitorul Lemn al Crucii. Harul cel dumnezeiesc a făcut să fie găsită Cinstita Cruce în Sfintele Locuri neştiute de nimeni, de cel care căuta  în chip bun cucernicia. Pe timpul domniei tale, stăpâne, prea bine credinciosule împărat, ai biruit credinţa strămoşească prin o credinţă mai mare faţă de Dumnezeu, căci minunea nu s-a mai săvârşit pe pământ, ci în cer: s-a arătat, în Ierusalim, semnul de biruinţă împotriva morţii, al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul Unul  Născut al lui Dumnezeu, adică fericita Cruce, strălucind cu o lumină orbitoare.

   În aceste sfinte zile ale Sfintei Cincizecimi,  la 7 mai, pe la ceasul al treilea din zi, s-a arătat pe cer o cruce foarte mare, făcută din lumină, care se întindea pe deasupra Sfintei Golgote, până la Sfântul Munte al Măslinilor. N-a fost văzută de unul sau de doi, ci s-a arătat cu totul lămurit, la întreaga mulţime a cetăţii.

   Să nu se creadă, apoi, că a trecut iute ca o nălucă; dimpotrivă, a fost văzută cu ochii, timp de mai multe ceasuri, de pe pământ; prin strălucirea sa orbitoare, întrecea razele soarelui. Fără îndoială, crucea luminoasă ce s-a arătat pe cer ar fi fost întunecată de soare, biruită de strălucirea razelor lui, dacă ea n-ar fi strălucit, privitorilor, cu o strălucire mai mare decât cea a soarelui.

   Toată mulţimea cetăţii, fără să stea pe gânduri, în acel ceas, a alergat la sfânta biserică, fiind cuprinsă de frică şi bucurie din pricina vedeniei dumnezeieşti; toţi deodată: tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, oameni de toate vârstele, până chiar şi fetele ţinute în casă, locuitori ai cetăţii, ca şi străini, creştini, la un loc cu păgânii  care veniseră în Ierusalim din diferite părţi, cu toţii într-un singur suflet, ca o singură gură, slăveau pe Făcătorul de minuni, pe Hristos Iisus, Domnul nostru, Fiul Unul  Născut al lui Dumnezeu; ei au primit, în chip văzut şi prin propria lor cercare, încredinţarea că dogma creştinilor este cu totul adevărată, că nu stă ‘în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în arătarea Duhului şi a puterii’, că nu este numai vestită de oameni, dar este mărturisită din Ceruri, de Dumnezeu.

În anul mântuirii noastre trei sute cincizeci și unu.”