Mutarea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae, Făcătorul de Minuni, de la Myra, la Bari

Viaţa Sfântului Nicolae este citită în biserici în ziua de 6 decembrie. În data de 9 mai, însă, este amintită Mutarea Sfintelor Moaşte al Sfântului Ierarh Nicolae, Făcătorul de Minuni, de la Myra, la Bari.

În secolul al XI-lea, Imperiul Bizantin traversa perioade teribile. Turcii au pus capăt influenţei acestuia în Asia Mică, au distrus oraşe şi sate, au ucis locuitorii şi au însoţit această cruzime, cu profanarea bisericilor, a sfintelor moaşte, a icoanelor şi cărţilor. Musulmanii au încercat, de asemenea, să distrugă Sfintele Moaşte ale Sfântului Nicolae, profund venerate de întreaga lume creştină.

În anul 792, Califul Aaron Al’-Rashid l-a trimis pe Khumeid în fruntea unei flote, pentru a jefui Insula Rodos. După ce a pierdut această insulă, Khumeid a plecat la Myra, în Lichia, cu intenţia de a jefui mormântul Sfântului Nicolae. Numai că a jefuit un alt mormânt care se afla lângă cripta Sfântului. Comiţând acest sacrilegiu, o furtună teribilă s-a ridicat asupra mării şi aproape toate corăbiile au fost rupte în bucăţi.

Profanarea lucrurilor sfinte i-a şocat nu numai pe creştinii din răsărit, ci şi pe cei din vest. Creştinii din Italia erau deosebit de îngrijoraţi pentru Sfintele Moaşte ale Sfântului Nicolae şi, printre ei, se aflau şi mulţi greci. Locuitorii oraşului Bari, situat pe malul Mării Adriatice, au decis să salveze Sfintele Moaşte ale Sfântului Nicolae.

În anul 1087, negustorii din Bari şi Veneţia porneau către Antiohia, pentru a face comerţ. Aceştia şi alţii îşi propuseseră, de asemenea, să preia moaştele Sfântului Nicolae şi să le ducă în Italia, pe drumul de întoarcere. La început au fost trimişi doi bărbaţi, care la întoarcere au raportat că în oraşul Myra totul era liniştit. În biserica unde se odihneau Sfintele Moaşte au întâlnit doar patru călugări. Imediat, patruzeci şi şapte de oameni, înarmaţi dinainte, au pornit spre Biserica Sfântul Nicolae. Paznicii, nebănuind nimic, le-au arătat placa sub care era ascuns mormântul Sfântului şi de unde unseseră străini cu mir din Sfintele Moaşte ale Sfântului. La acel moment, călugării le-au spus despre apariţia Sfântului Nicolae în acea seară înaintea unui cuvios. În acea viziune, Sfântul Nicolae poruncea păzirea atentă a Sfintelor Sale moaşte.

Această relatare i-a încurajat pe cei din Bari, văzând, în acea viziune, un sfat care îi privea şi, cum s-ar zice, un ordin al Sfântului. Pentru a le fi mai uşoară lucrarea, ei le-au dezvăluit călugărilor intenţia lor şi le-au oferit, ca bani, 300 de monede de aur. Paznicii au refuzat banii şi au vrut să-i avertizeze pe locuitori cu privire la nenorocirea care îi ameninţa. Dar noii veniţi i-au legat şi şi-au pus propriii gardieni la uşă.

Au îndepărtat placa de deasupra mormântului cu Sfintele Moaşte. În acest timp, un tânăr Matei, cu mare zel, dorind să găsească Sfintele Moaşte ale Sfântului Nicolae cât mai repede posibil, în nerăbdarea sa, a spart capacul şi cei din Bari au văzut cum racla era umplută cu mir sfânt. Compatrioţii celor din Bari, preoţii Luppus şi Drogus, au făcut o slujbă, după care prin spărtura provocată de Matei a început să izvorască mir din racla Sfântului. Acest lucru avea loc pe 20 aprilie 1087.

Văzând ca nu are o raclă pentru a putea fi duse, preotul Drogus a învelit Sfintele Moaşte într-o pânză, iar în compania celor din Bari, le-a dus la navă. Călugării, eliberaţi, au alertat oraşul cu vestea tristă despre răpirea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni, de către străini. O mulţime de oameni s-a adunat pe mal, dar era prea târziu.

Pe 8 mai, corăbiile soseau la Bari şi, în curând, vestea îmbucurătoare a făcut turul întregului oraş. În ziua următoare, 9 mai 1087, au mutat solemn Sfintele Moaşte ale Sfântului Nicolae în Biserica Sfântul Ştefan, nu departe de mare. Procesiunea solemnă a Sfintelor Moaşte a fost însoţită de numeroase vindecări ale bolnavilor, care au inspirat o mai mare veneraţie pentru Sfântul lui Dumnezeu. Un an mai târziu, a fost construită o biserică în numele Sfântului Nicolae şi sfinţită de Papa Urban al II-lea.

Acest eveniment, legat de mutarea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Nicolae, a demonstrat o venerare specială pentru Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni şi a fost marcată prin stabilirea unei zile speciale de sărbătoare, 9 mai. La început, ziua de serbare a Mutării Sfintelor Moaşte ale Sfântului Nicolae a fost cinstită doar de cei din oraşul Bari. Nu a fost adoptată în celelalte ţări din estul şi vestul creştin, în ciuda faptului că mutarea Sfintelor Moaşte era cunoscută pretutindeni. Această împrejurare se explică prin obiceiul din Evul Mediu de a venera în primul rând Sfintele Moaşte ale Sfinţilor locali.

Mai mult, Biserica Greacă nu a stabilit această sărbătoare, deoarece considera pierderea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Nicolae ca pe un eveniment trist.

Sărbătoarea Mutării Sfintelor Moaşte ale Sfântului Nicolae, de la Myra Lichiei la Bari, în Italia, pe 9 mai, a fost înfiinţată la scurt timp după anul 1087 şi ‌în Biserica Ortodoxă Rusă, pe baza unei venerări deja stabilite de către poporul rus faţă de marele Sfânt al lui Dumnezeu, mutat din Grecia concomitent cu acceptarea creştinismului. Relatările minunilor săvârşite de sfânt atât pe uscat, cât şi pe mare, erau cunoscute pretutindeni în poporul rus. Puterea şi izvorârea de mir din abundenţă de către acestea mărturisesc ajutorul marelui Sfânt al lui Dumnezeu pentru omenirea suferindă.

Relatări despre minunile Sfântului Nicolae petrecute pe ţinut rusesc au fost înregistrate de timpuriu. La scurt timp după Mutarea Sfintelor Moaşte ale Sfântului Nicolae, din Myra la Bari, o versiune rusească a vieţii sale şi o relatare despre această mutare au fost scrise de un contemporan al acestui eveniment. Joia, în fiecare săptămână, Biserica Ortodoxă Rusă îl cinsteşte în mod special.

În Rusia se păstrează numeroase icoane făcătoare de minuni ale Sfântului. Cele mai renumite dintre ele sunt icoanele Sfântului Nicolae din Mojaisk, Zaraisk, Volokolamsk, Ugreşsk şi Ratny. 

Semnificaţia ajutorului venit prin rugăciunile marelui Sfânt al lui Dumnezeu este exprimată de vechiul compilator al Vieţii sale, după ale cărui cuvinte Sfântul Nicolae „a făcut multe şi slăvite minuni atât pe uscat, cât şi pe mare, ajutându-i pe cei aflaţi în nenorocire şi salvând de la înec, scoţând pe uscat din adâncul mării, ridicând pe alţii căzuţi şi aducându-i acasă, eliberând din lanţuri şi închisoare, ferind de la doborârea cu sabia şi eliberând de la moarte, dăruind multora vindecare; vedere orbilor, mers şchiopilor, auz surzilor şi vorbire celor muţi. El a dăruit bogăţii multor oameni care sufereau în sărăcie şi lipsuri, a dăruit mâncare flămâzilor şi fiecăruia, după nevoile sale, îi apărea gata-ajutător, un apărător neînfricat şi mijlocitor şi un grabnic apărător, şi, imediat ce este chemat, ajutător şi izbăvitor din necazuri. Atât Răsăritul, cât şi Occidentul ştiu despre acest mare Făcător de Minuni şi toate marginile pământului ştiu că face minuni”.

(Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe)