Sfântul Lazăr, Făcătorul de Minuni de la Muntele Galesiei, de lângă Efes, s-a născut în Lidia, în cetatea Magnesia. Tânăr educat şi iubitor de Dumnezeu, Lazăr a devenit călugăr în Mânăstirea Sfântului Sava, întemeietorul unei mari trăiri ascetice în Palestina. El a petrecut zece ani între zidurile mânăstirii, câştigând dragostea şi respectul fraţilor, prin nevoinţele sale monahale deosebite.
Hirotonit preot, de Patriarhul Ierusalimului, Sfântul Lazăr s-a întors în ţara natală şi s-a stabilit lângă Efes, pe Muntele pustiu Galesie. Aici a avut parte de o arătare minunată: un stâlp de foc se înălţa până la Ceruri, înconjurat de îngeri care cântau: „Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui”.
Pe locul în care Sfântul a avut această vedere, a construit o biserică în cinstea Învierii lui Hristos şi a luat asupra sa lucrarea nevoinţei de stâlpnic. Călugării au început curând să se adune lângă marele ascet – însetaţi de hrana duhovnicească oferită prin cuvintele dumnezeieşti şi exemplul binecuvântat al Sfântului – întemeindu-se, acolo, o mânăstire.
Fiind înştiinţat dinainte de mutarea sa la Domnul, Sfântul le-a spus aceasta fraţilor. Pentru rugăciunile lor în lacrimi, Domnul a prelungit viaţa pământească a Sfântului Lazăr, cu încă cincisprezece ani.
Sfântul Lazăr s-a mutat la Domnul având vârsta de 72 de ani, în anul 1053. Fraţii au îngropat trupul Sfântului, lângă stâlpul pe care se nevoise în ascetism. Nenumărate minuni s-au săvârşit, după trecerea sa la cele veşnice.
Mutarea sfintelor sale moaşte este cinstită în ziua de 17 iulie, Sfântul Lazăr având ca zi de cinstire specială data de 7 noiembrie.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/