Icoana Vlaherne a Maicii lui Dumnezeu a fost descoperită la Ierusalim, de către Împărăteasa Evdochia (Eudoxia), pe vremea Sfântului Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului (2 iulie) şi a Sfântului Eftimie cel Mare (20 ianuarie). Icoana sfântă a fost trimisă la Constantinopol, unde Împărăteasa Pulcheria a aşezat-o în Biserica Vlaherne, tot acolo fiind păstrat Cuviosul Veşmânt al Maicii Domnului (2 iulie).
Această icoană sfântă este numită şi Hodighitria sau „Călăuzitoarea”. Cu această icoană, Patriarhul Serghie (610-631) a făcut procesiune pe zidurile Constantinopolului, în anul 626, cu săvârşirea Paraclisului, în timpul asedierii capitalei de către avari. În amintirea acelei victorii şi a altora asemenea, care au fost câştigate datorită mijlocirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-a stabilit o sărbătoare anuală pentru sâmbătă celei de-a cincea săptămâni a Marelui Post, pentru a aduce laude Maicii Domnului (Sâmbăta Acatistului). La început, sărbătoarea s-a ţinut doar la Biserica Vlaherne din Constantinopol. În secolul al IX-lea, sărbătoarea a fost inclusă în Tipicul Sfântului Sava cel Sfinţit şi în Rânduiala Studită. Ulterior, a fost inclusă în Triodul Postului şi a devenit universală – în întreaga Biserică Ortodoxă.
După căderea Constantinopolului în 1453, Icoana Vlaherne a fost mutată la Muntele Athos, iar în 1654 a fost trimisă de călugării atoniţi la Moscova, ca dar oferit Ţarului Alexei Mihailovici.
Icoana Vlaherne este serbată pe 2 iulie, cât şi în cea de-a cincea săptămână din Postul Mare (Sâmbăta Acatistului). În ziua de 7 iulie, se face cinstirea Aducerii Icoanei Vlaherne, a Maicii lui Dumnezeu, în Rusia.
/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/