
Pe cei şase Sfinţi Apostoli îi întâlnim pentru prima dată în Sfânta Scriptură, lucrând împreună cu marele Apostol Pavel, la întemeierea Bisericii din Roma (Romani 16, 8-11). Dar îi întâlnim şi în Tradiţia Bisericii, ca facând parte din cei 70 de Apostoli ai Domnului, de care aminteşte Sfântul Luca în Evanghelia sa (Luca 10, 1-4). Şi îi pomenim pentru osteneala lor, nu atât din timpul vieţii Domnului pe pământ, cât mai ales pentru dumnezeiasca lor luptă de a duce mai departe lucrarea mântuirii şi Biserica lui Hristos, după mutarea la cer a marilor Apostoli, cu fapta, cu cuvântul, cu minunile şi cu sângele lor, luminând lumea ca un alt soare, în diferite părţi ale creştinătăţii de atunci. Şi facem pomenire, pe cât se ştie din Tradiţie, şi de locul ostenelii lor.
Astfel, Sfântul Stahie a fost aşezat episcop în Bizanţ, de însuşi Sfântul Apostol Andrei, şi a zidit, la Arghiropol, împreună cu dânsul, o biserică, în care, adunând pe creştini, îi învăţa viaţa cea mântuitoare. Şi aşa, vieţuind 16 ani, a răposat cu pace.
Amplie şi Urban au fost puşi episcopi tot de Sfântul Andrei: Amplie la Diospolis, iar Urban în Macedonia. Şi, fiind omorăţi pentru mărturisirea lui Hristos şi-au dat fericitele lor suflete lui Dumnezeu.
Sfântul Narcis a fost episcop în Atena, Sfântul Apelie, în Iraclia, iar Sfântul Aristobul, care a fost fratele Sfântului Barnaba (acesta din urmă fiind cinstit pe 11 iunie), în Britania şi, mărturisind pe Hristos, şi-au luat fericitul sfârşit al ostenelilor celor multe. Dumnezeului nostru, slavă!





Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
