Luna octombrie în 30 de zile: Sfinţii Mucenici Zenovie episcopul egeilor şi sora lui Zenovia (303-305)

Aceştia au trăit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305), şi s-au născut din părinţi dreptcredincioşi, într-o cetate din părţile Ciliciei, numită Egeea şi au fost crescuţi cu buna învăţătură în frica Domnului. Părintii lor, mutându-se la Domnul pe când erau încă tineri, au lăsat copiilor moştenire multă avere şi ei, sfătuindu-se, au părăsit toate şi au urmat lui Hristos.

Drept aceea, Zenovia a încredinţat partea ei de avere fratelui său, pentru săraci, ca să trăiască în neprihănire din lucrul mâinilor ei, după legea călugăriei, iar fratele ei Zenovie, o dată cu împărţirea averii la săraci, propovăduia şi cuvântul Evangheliei şi pe mulţi aducea la Hristos, cu graiul şi cu pilda faptelor bune. Pentru râvna sa, a fost pus episcop cetăţii Egeea şi a primit de la Domnul puterea facerii de minuni, ca, pe orice bolnav îşi punea mâinile lui, îndată bolnavul acela lua tămăduire.

Pornindu-se prigoana cea mare, Sfântul Zenovie a fost adus înaintea dregătorului Lisias, care i-a spus: “Ai, în faţa ta, viaţa şi moartea, viaţa, daca te vei închina zeilor noştri, şi moartea, dacă nu te vei închina lor”. Iar Sfântul Zenovie a răspuns, cu îndrăzneală: “Viaţa cea vremelnică, pe pământ, fără Hristos, nu este viaţă, ci moarte adevărată, iar moartea, pentru credinţa în Hristos, nu este moarte, ci viaţă veşnică”. Deci, a fost pus la bătăi şi la chinuri pentru credinţă.

Iar Sfânta Zenovia, aflând că fratele ei îndură chinuri pentru Hristos, a alergat la Lisias şi i-a mărturisit că este creştină. Şi i-au chinuit pe amândoi. Deci, păzindu-se, cu harul lui Dumnezeu, nevătămaţi, şi-au primit sfârşitul prin sabie. Şi au luat cununa muceniciei.