Luna octombrie în 30 de zile: Sfinţii Mucenici Asterie, Claudie, Neon şi cu sora lor Neonila

La întâiul consulat al lui Diocleţian, domnind în Cilicia, Lisie, erau aceşti sfinţi creştini şi frati buni, locuind împreună şi având avere destulă. Deci murind mama lor, aveau mamă vitregă. După aceea, murind şi tatăl lor şi silindu-se maştera să le opreasca averea de la părinţi, i-a pârât la guvernator că sunt creştini şi, dacă au stat tinerii înaintea guvernatorului la întrebare, au răspuns: “Noi de niciun lucru, o, guvernatorule, nu băgăm seamă, ci pentru credinţa noastră vom răbda orice rău ne va veni asupră. Iar ceea ce, în locul maicii noastre nu bine s-a ales, ne-a pârât la tine, nu îndreptând legea voastră, ci silind ca să ne oprească părinteasca moştenire, multă fiind”. Acestea auzindu-le guvernatorul, i s-a părut şi aceasta a fi după gândul lui, pentru a lui îndreptare, şi îndată au întins la pamânt pe Claudie, de patru părţi, şi porunci să-l bată cu toiege pe spate. După aceea, spânzurându-l cu degetele mâinilor, l-au ars la picioare cu jeratec şi i-au zgâriat coastele cu bolduri, şi iarăşi frecându-l peste răni cu hârburi, l-au ars cu papură. Iar sfântul auzind totdeauna zicându-i, fă jertfa zeilor şi ai să te izbăveşti, a răspuns: “Am zis odată că pentru credinţa lui Hristos Domnul meu, nici de moarte nu bag seamă, ci fă ce-ţi este voia. Şi pogorându-l de pe lemn, l-au băgat în temniţă şi l-au adus înaintea judecăţii, pe Asterie, către care a zis Lisie: “Cum îţi este numele?”. Şi tăcând Sfântul, nevrând să răspundă, a poruncit de i-au zdrobit dinţii; şi auzind Sfântul pe crainic zicând: “Jertfeşte zeilor”, acesta a răspuns: “Ceea ce vrei să faci, guvernatorule, fă; că eu nu mă voi lepăda niciodată de Dumnezeul meu”.

Atunci spânzurându-l, l-au strujit, şi aşternându-i jăratic din jos, i-au ars picioarele. După aceea, bătându-l cu toiege, l-au băgat în temniţă. Şi au adus pe Neon, care întrebat fiind şi el, cum îţi este numele, a zis: “De vei vrea să afli numele meu, guvernatorule, Neon mă cheamă. Iar mai mult decât aceasta, de la mine, nu nădăjdui a şti; că fiind eu frate cu cei ce înaintea mea au fost pedepsiţi, nu pot să mă despart de dânşii, ci iată înaintea ta sunt pentru mărturisirea Hristosului meu, şi nu zăbovi a face ceea ce vrei să faci”. Atunci întinzându-l şi pe el, l-au bătut rău, aşternând şi sub picioarele lui foc şi, bătându-l multe ceasuri, l-au băgat în temniţă; şi a doua zi, şezând Lisie pe scaun, la judecată, au adus înainte pe Sfântul Claudie şi i-au zis: “Spune-ne de te-ai dojenit însuţi pe tine şi ţi-ai schimbat gândul şi ai gând mai bun”. Sfântul a zis: “Încă, mai îndrazneţ îţi stau înainte astăzi, decât ieri, făcându-mă mai ager pentru chinurile tale şi mai îndrăzneţ”.

Deci îndată legându-l vârtos, l-au ridicat de degetele mâinilor şi ale picioarelor şi aducând cleşte şi croiale de descheieturi, i-au desfacut mâinile şi picioarele de la încheieturi. Şi după multă vreme de şedere spânzurat, pogorându-l mai mult mort, l-au băgat în temniţă. După aceea uitându-se Lisie şi la Sfântul Asterie cel ce fusese adus înainte, i-a zis: “Dar tu ce zici? Te-ai gândit să jertfeşti zeilor şi să scapi de acum înainte de chinuri?”. Iar Sfântul a zis: “Celui ce cunoaste pe Adevăratul Dumnezeu şi-şi pune toată nădejdea în El, nu-i este grijă de moarte, măcar de ar cădea în mii de rele”. Atunci a zis Lisie: “Spânzuraţi-l şi-i strujiţi coastele şi să i se taie degetele mâinilor şi ale picioarelor şi să-i frigeţi coapsele cu frigări arse în foc”. Şi făcându-se acestea, Sfântul, de dureri mari şi iuti ce simţea, a strigat: “Vadă Dumnezeu acestea ce faci tu robului Lui, necuratule, şi să-ţi facă dreaptă izbândire”.

Deci Lisie a poruncit să bage pe acesta în temniţă şi să aducă pe celalalt la întrebare, şi stând Sfântul Neon de faţă, tot acelaşi era ca şi întâi cu îndrăzneala, şi întinzându-l iarăşi la pamânt l-au bătut cu vine de bou şi, înnoindu-i rănile cele de mai înainte, l-au făcut peste tot trupul răni şi l-au băgat în temniţă. Atunci, a poruncit guvernatorul de au adus şi pe Neonila, sora Sfinţilor, şi aflând-o şi pe ea mai tare decât piatra în credinţa lui Hristos, a poruncit de au bătut-o peste obraz şi au legat-o de picioare şi au bătut-o pe tălpi, cu bice. Apoi au spânzurat-o de degetele mâinilor. De aceea au ras-o pe cap şi, întinzând-o pe patru părţi, au chinuit-o pe trup, cu curele crude. După aceea au întins-o la pamânt cu faţa în sus şi au umplut un vas cu jăratic şi l-au pus pe pântecele Sfintei, sfârâind, şi astfel au scos-o din viaţa aceasta. Apoi, băgând cinstitul ei trup într-un sac, l-au aruncat în mijlocul mării. Iar pe Sfinţii Mucenici Claudie, Asterie şi Neon, tăindu-le slujitorii capetele, afară din cetate, i-au aruncat să-i mănânce fiarele şi păsările. Şi asa s-au sfârşit Sfinţii şi bunii Mucenici şi fraţi biruitori ai lui Hristos şi au luat cununa biruinţei.