Luna noiembrie în 6 zile: pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Luca din Sicilia

Acest fericit Luca era din cetatea Tavromeniei, ce se afla în ostrovul Siciliei. Şi când era de optsprezece ani, cu sârguinţă mergea des pe la sfintele biserici. Şi nu numai că asculta dumnezeieştile cuvinte cu trezvire, ci le şi împlinea. Dar fiindcă părintii lui au voit să-l căsătorească, el a fugit noaptea şi s-a dus la un loc neumblat, unde petrecea împreună cu fiarele. Şi stăruind acolo patruzeci de zile întru postire, s-a învrednicit de dumnezeiasca cercetare prin înger. Deci mergând la o mânăstire, s-a îmbrăcat cu îngereasca schimă a monahilor; şi de atunci şi în urmă, ducea viaţă mai aspră. Pentru că timp de optsprezece luni, tot a treia zi şi a patra zi mânca numai pâine şi bea numai apă, fără sa dea odihnă trupului.

Şi de acolo ieşind, s-a dus împreună cu un monah la Muntele Etna şi acolo avea hrană buruienile muntelui. Dormea puţin, avea numai o haină şi fără încălţăminte, punându-şi hotar şi canon să nu iasă din chilia sa dacă nu citise mai întâi toată Psaltirea. Apoi citea ceasul al treilea, şi după acestea îşi lua lucrul său şi lucra până la al şaselea ceas; şi abia după ceasul al şaselea se îngrijea de hrana puţină ce mânca. Asemenea şi pentru cealaltă slujbă. Drept aceea întru acestea nevoindu-se, s-a învrednicit fericitul să ia prea mare har de la Dumnezeu, şi să dezlege cuvintele cele neînţelese ale Dumnezeieştilor Scripturi; încât unii, nedumerindu-se, ziceau despre el: “De unde ştie acesta carte, neînvăţând?”. După acestea s-a dus la un alt loc, povăţuit de dumnezeiască descoperire. Şi acolo adunând doisprezece ucenici, le purta de grijă. După aceea mergând la Vizantia, şi dupa ce a înconjurat pe la chiliile monahilor, şi a descoperit părinţilor de acolo cugetările sale, s-a întors şi s-a dus la Corintul Peloponesului. Acolo, locuind într-un sat ca la şapte luni, a adormit în pace.