Luna noiembrie în 6 zile: pomenirea celui între Sfinţi, Părintele nostru Pavel, Arhiepiscopul Constantinopolului (+351)

Marele mărturisitor Pavel s-a născut la Tesalonic şi a fost notar şi scriitor al Sfântului Alexandru, Patriarhul Constantinopolului, şi diacon al marii biserici, trăind pe vremea împărăţiei lui Constanţiu (337-361), fiul marelui Constantin. După moartea lui Alexandru, creştinii ortodocşi l-au pus pe Pavel patriarh în Constantinopol şi acesta, folosind un timp când împăratul, care era arian, se afla pentru mai multă vreme în Antiohia, a păstorit Biserica lui Dumnezeu în pace şi în buna rânduială a dreptei credinţe.

Deci, întorcându-se împăratul arian Constanţiu de la Antiohia, l-a scos din scaun şi a pus în locul lui pe arianul Eusebiu al Nicomidiei. Plecând el la Roma, a aflat acolo pe marele Atanasie, fiind scos şi el din scaun de acelaşi împărat Constanţiu, încă şi pe alţi episcopi din Răsărit. Deci, cu scrisori de la împăratul Constant, fratele împăratului Constanţiu, şi de la papa Iuliu, atât Pavel şi Atanasie, cât şi ceilalţi episcopi şi-au reluat scaunele lor. Dar, după o vreme, cu sfaturile arienilor, Constanţiu i-a scos iarăşi pe episcopii ortodocşi din scaune. Atunci a scris Constant, împăratul din Apus, fratelui său, împăratul Constanţiu de Răsărit, că de nu-şi vor lua episcopii scaunele lor, va veni cu putere asupra lui.

Şi şi-a luat atunci şi dumnezeiescul Pavel scaunul său, pentru puţină vreme.

Murind Eusebiu, a lăsat, după moartea împăratului Constant, pe Sfântul Pavel surghiunit în Armenia, la Caucaz, iar Constanţiu a adus, în locul său, pe ereticul Macedoniu, ceea ce nu s-a făcut fără răscoala poporului credincios şi fără vărsare de sânge. Iar Sfântul Pavel, ajungând în Armenia, a fost închis în lăcaşul în care şedea, părăsit cu totul, nedându-i-se nici mâncare, nici apă. Deci, după şase zile, arienii văzând că încă este în viaţă, l-au sugrumat chiar cu omoforul său. Şi aşa şi-a dat sufletul, în mâinile Domnului.