Sfântul, slăvitul şi atotlăudatul Apostol Andrei, cel întâi chemat

   În luna noiembrie, în ziua a treizecea  (+69), se face pomenirea Sfântului, slăvitului şi atotlăudatului Apostol Andrei cel întâi chemat.

Acesta a fost din oraşul Betsaida, fecior oarecăruia Iona evreul, frate lui Petru cel dintâi din Ucenicii lui Hristos. Acesta, întâi a fost Ucenic lui Ioan Mergătorul-înainte şi Botezătorul. Apoi, dacă a auzit pe dascălul său arătând cu degetul şi zicând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii", lăsându-l pe dânsul, a urmat după Hristos.
 

   Şi, zicând lui Petru: "Aflat-am pe Iisus cel din Nazaret", l-a tras spre dragostea lui Hristos. Se află şi altele, multe, în Sfânta Scriptură, pentru dânsul.

   După ce a urmat lui Hristos, când a fost după Înălţarea Lui, de au luat sorţi Apostolii şi au mers care într-o ţară, care într-alta, atuncea, acestui întâi-chemat i-a căzut soarta şi a luat Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontului şi Calcedonul, Bizantia, Tracia, Macedonia şi părţile cele ce ajung până la râul Dunării, Tesalia, Elada şi părţile Ahaiei. Asemenea Aminsonul, Trapezunta, Iradia şi Amastrul. Însă, acestea le-a umblat nu aşa, degrab, precum le trecem cu cuvântul, nu! Ci, în fiecare ţară răbdând multe împotrivă,
şi multe lucruri cu nevoi, însă le-a biruit pe toate, cu darul şi cu ajutorul lui Hristos.

   Dintre care cetăţi, aducând una la mijloc, voi lăsa celelalte celor ce le ştiu. Căci, mergând acesta la Sinopi şi propovăduind Cuvântul lui Dumnezeu, a suferit multe scârbe şi munci de la cei ce locuiau acolo, pentru că sălbaticii aceia oameni l-au trântit jos şi, apucându-l de mâini şi de picioare, l-au tras grăpiş şi, cu dinţii, l-au scuturat, şi l-au bătut cu lemne şi cu pietre, şi l-au lepădat departe de la cetate, când şi cu dinţii i-au rupt degetul, ci el iarăşi s-a arătat cu totul întreg şi sănătos de răni, cu darul Învăţătorului şi Mântuitorului său.

   Deci sculându-se de acolo, a trecut multe cetăţi şi oraşe, precum: Neocezareii, Samosatele, Alanii, Avazghii, Zichii, Bosforiţii şi Hersoniţii, apoi s-a întors la Bizantia şi, acolo, hirotonind Episcop, pe Stahie, şi înconjurând celelalte ţări, a venit la luminatul Ostrov al Peloponesului şi, în Paleapatra, primindu-se la gazdă de un om anume Sosie, carele bolea greu, l-a tămăduit şi, îndată, toată cetatea Patrelor a venit la Hristos.

   Când şi Maximilia, femeia Antipatului, vindecându-se de cumplita boală şi dobândind grabnică tămăduire, a crezut în Hristos, împreună şi cu preaînţeleptul Stratoclis, fratele antipatului Egheat, şi alţi mulţi ce aveau multe feluri de boli s-au tămăduit, cu punerea mâinilor Apostolului.

   Pentru aceasta, mâniindu-se Egheat şi prinzând pe Apostolul Domnului şi răstignindu-l cu capul în jos pe o cruce, l-a scos din viaţa aceasta. Pentru aceasta şi el, nedreptul, dreaptă răsplătire a luat de la Dumnezeu. Căci, căzând într-o râpă înaltă, s-a risipit, iar moaştele Apostolului, după aceea, peste multă vreme, s-au mutat la Constantinopol, în zilele împăratului Constantie, fiul marelui Constantin, prin porunca lui, de Mucenicul Artemie. Şi s-au aşezat cu ale lui Luca Evanghelistul şi cu ale lui Timotei, în luminata Biserică a Sfinţilor Apostoli.

   Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.