Luna noiembrie în 24 de zile: pomenirea Sfântului Mucenic Petru, Episcopul Alexandriei (+312)

Acesta a fost în zilele împaratului Maximin şi a ajuns episcop al Alexandriei, după moartea lui Teona (300). A păstorit cu înţelepciune şi curaj Biserica, pe vremea prigoanei lui Diocleţian şi a urmaşilor lui. Istoricul Eusebiu îl numeşte dascăl minunat al credinţei creştine şi podoabă dumnezeiască a episcopilor.

În nişte vremi ca acelea, pline de groază, el a întărit pe mulţi din cei slabi şi fricoşi, iar în cele din urmă a fost izgonit şi el pentru Hristos.

Şi umbla prin Fenicia şi Palestina, întărind pe creştini, prin scrisori, şi cerând darul Duhului Sfânt pentru dânşii.

O tradiţie a Bisericii spune că Dumnezeu i-a descoperit, Sfântului Petru, într-o vedenie, tot răul pe care Arie avea să-l aducă în Biserica lui Hristos. Că a văzut pe Domnul, în chip de copil ca de doisprezece ani, strălucind mai mult decât soarele, purtând o haină ruptă din cap până în picioare. Deci, întrebându-L pentru ce-I este ruptă haina, a aflat de la El că Arie este cel care I-a rupt-o, Domnul arătând, prin semnul acesta, ruptura pe care a făcut-o între Tatăl şi Fiul, nemărturisindu-L pe Hristos ca fiind de o fiinţă cu Tatăl.

Şi Domnul a încheiat: “Să nu-l faci pe el urmaşul tău!”. Deci, înştiinţăndu-se păgânul împărat Maximin că, pentru învăţătura lui Petru, mulţi se întorc de la idoli la Hristos, a trimis ostaşi să-l prindă şi l-au închis în temniţă. Dar, văzând dârzenia poporului credincios, a venit împăratul însuşi în Alexandria şi a poruncit să se taie capul Sfântului Petru. Şi aşa, acest Sfânt s-a săvârşit, după porunca împăratului, câştigând cununa cea neveştejită a chinuirii pentru Hristos.