Luna noiembrie în 21 zile: Intrarea în biserică a Preasfintei Stăpânei nostre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria

Pricina sărbătoririi de astăzi este faptul aducerii, cu evalvie, în Biserica Legii Vechi din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos; întâi, pentru că acest lucru, atunci cand s-a petrecut, s-a făcut într-un chip minunat şi, al doilea, ca un fapt care este ca o pregătire la Taina cea înfricoşătoare de la Crăciun, a Naşterii cu trup de om a Cuvântului lui Dumnezeu, întrucât Taina aceasta tot prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu avea a se face. Întâmplarea aceasta nu se află în Sfânta Scriptură, ci se întemeiază numai pe Tradiţia Bisericii. Sfinţii Părinţi au început a o sărbători, pe la anul 750. Dar iată în ce chip istorisesc, sfintele cărţi bisericeşti, pricina pentru care Născătoarea de Dumnezeu a fost dusă la Templul Legii Vechi şi dăruită Domnului.

Ana, cea pururea pomenită, care mai toată viaţa ei a fost stearpă, adică fără să nască copii, luând îndemn din Cartea Sfântă la cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana, care era şi ea stearpă, maica Proorocului Samuel, ruga, împreună cu bărbatul ei Ioachim, pe Stăpânul firii, sa le dăruiască lor un prunc, făgăduind că, dacă le va împlini cererea, îndată îl vor dărui şi închina lui Dumnezeu. Şi aşa a născut Sfânta Ana pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăciuitoarea şi împrienitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii lui Adam cel căzut, a învierii şi îndumnezeirii lui, pe Preasfânta şi de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria. Iar când ea a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o la Templu şi au încredinţat-o preoţilor. Deci, luând-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o în cele mai dinlăuntru ale bisericii unde, o dată pe an, intra numai singur arhiereul. Şi acesta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel Ce avea să se nască dintr-însa, spre îndreptarea şi mântuirea lumii celei stricate prin păcat. Şi a rămas fecioara acolo, petrecând doisprezece ani de sfântă vieţuire. Că erau la Templul din Ierusalim trei rânduri de chilii, în care locuiau, cu frică de Dumnezeu, fecioare şi văduve închinate Domnului, precum şi preoţii şi slujitorii, trăind din averea Templului.

Şi în acest loc de bună creştere, Sfânta Fecioară necontenit deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai în vârstă, lucrul de mână, citirea Scripturii şi îndeosebi rugăciunea.

Iar când s-a apropiat vremea dumnezeieştii Bunei Vestiri, ieşind de la Templu, Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea, încă din leagăn, este făgăduită lui Dumnezeu şi că ea însăşi a ales o viaţă de feciorie neîntreruptă. Drept aceea, la 15 ani, ea a fost logodită cu dreptul Iosif, rudenia sa de 84 de ani, ca, sub chipul căsătoriei, să se păzească curată în lume; şi astfel, Iosif logodnicul, a slujit ca martor la Naşterea cea fără prihană a Domnului, cât şi ca ocrotitor la fuga în Egipt şi la întoarcerea de acolo, la Nazaret, în pământul lui Israel.

Iubiţi, aşadar, fraţilor, pe Maica Domnului – vă spune un părinte – iubiţi-o cu inimă fierbinte şi plină de nădejdi. Rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit de la Biserică, despre Maica Domnului. Cinstiţi pe Născătoarea de Dumnezeu. Respingeţi cu tărie minciunile rătăciţilor care defaimă pe Sfânta Fecioară. Să ştiţi că diavolul strigă prin gura hulitorilor, diavolul, care o urăşte, pentru că ea a născut pe Cel Ce i-a surpat stăpânirea.

Rămâneţi tari în tradiţiile sfinte ale Bisericii şi cinstiţi pe cea plină de dar şi, mai ales, slujiţi-o şi luaţi-o ca apărătoare şi sprijinitoare.

Că mult poate rugăciunea Maicii, spre îmblânzirea Stăpânului, şi nu este nimeni care să se încreadă în mila Preacuratei şi să nu fie ajutat şi mângâiat.

Cu ale ei preacurate rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin.