Luna noiembrie în 20 zile: pomenirea Precuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul

Acest Sfânt s-a născut şi a crescut în Isauria, în una din cele zece cetăţi ce se cheamă Irinopole, din părinţi dreptcredincioşi, Serghie şi Maria, pe vremea luptătorilor împotriva sfintelor icoane şi sub domnia lui Leon Armeanul (813-820). A fost dat la carte din fragedă vârstă şi, având aplecare spre cele dumnezeieşti şi învăţând bine, citea pe la biserici. Deci, dacă a ajuns la vârsta tinereţii, părinţii se pregăteau să-l însoare, dar el s-a despărţit de cele lumeşti, mergând la o mânăstire, unde se afla egumen Sfântul Simeon Mărturisitorul, unchiul său după mamă, care i-a fost lui adevărat părinte duhovnicesc.

Într-acea mânăstire a vieţuit fericitul Grigorie vreme de 14 ani, pecetluindu-şi viaţa cu tot folosul duhovnicesc al nevoinţelor călugăreşti şi, după ce s-a pregătit cu sârguinţă, a început a umbla din loc în loc, prin mijlocul credincioşilor din sate şi din oraşe, îmbărbătându-i spre mărturisirea dreptei credinţe, în lupta pentru sfintele icoane.

Lungă şi plină de primejdii a fost călătoria aceasta a Sfântului Grigorie, întru care s-a arătat şi mare făcător de minuni, că a trecut prin Efes, prin Enos, Hrisopolis, Corint, ajungând până la Roma, unde a zăbovit mai multă vreme.

A mers, apoi, în Siracuza Siciliei şi a ajuns, de asemenea, şi la Biserica Sfântului Mina, din Tesalonic, unde a primit şi darul preoţiei. Mergând către Bizanţ, a ajuns în cele din urmă la Muntele Olimpului. Şi mulţime multă de eretici a adus la calea credinţei, şi a fost creştinilor de mare folos.

Deci, urcându-se în munte şi îmbolnăvindu-se, a înteles că i s-a apropiat sfârşitul. A plecat atunci la Constantinopol, unde se afla unchiul său Simion, închis în temniţă, pentru sfintele icoane şi, închinându-se lui, s-a săvârşit cu pace.

Trupul lui n-a putrezit însă, ci s-a dovedit purtător de mari daruri şi s-a păstrat în cinste multă vreme în mânăstirea unde sfârşise. Iar la anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, care a rezidit din temelie Mânăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea, a adus cu multă cheltuială moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi le-a aşezat la această mânăstire, unde se află şi astăzi, fiind făcătoare de minuni, atât pentru bolile trupeşti cât şi pentru cele sufleteşti ale celor ce vin la dânsele cu credinţă. Racla de argint în care odihnesc ele astăzi este dăruită, în 1656, de Constantin Voievod.