Luna noiembrie în 18 zile: Întru această zi, Sfântul Mucenic Romano şi copilul Varula (+303)

Acesta trăia în zilele lui Maximin (305-313) şi, din dragostea ce o avea pentru Hristos, de râvna dumnezeiască aprinzându-se, oprea nu numai poporul păgânesc din Antiohia, ci şi pe însuşi dregătorul Asclipiade, de a intra în capiştea idolilor, zicând: “Nu sunt idolii Dumnezeu, ci Unul este Adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos”. Deci, l-au bătut peste gură şi, spânzurându-l, l-au strujit pe coaste, iar Mucenicul răbda cu vitejie, mărturisind pe Hristos Dumnezeu şi defăimând pe dregător. Şi era acolo un copil creştin, cu numele Varula.

Şi căutând Mucenicul la copil, a zis dregătorului: “Mai priceput este copilul acesta decât tine, om bătrân”.

Şi dregătorul, chemând pe copil la sine, i-a zis: “Pe care Dumnezeu cinsteşti?”. Iar copilul a răspuns: “Pe Hristos cinstesc”. Şi l-a întrebat iarăşi, dregătorul: “Cum este mai bine: a cinsti Un Dumnezeu, sau mai mulţi?”. Copilul a răspuns: “Mai bine este a cinsti pe Unul Dumnezeu Iisus Hristos”. Dregătorul iarăşi a zis: “Prin ce este mai bun Hristos, decât toţi zeii?”. Iar copilul a răspuns: “Cu aceasta este mai bun Hristos: că este Dumnezeu Adevarat, că ne-a zidit şi ne-a mântuit pe noi toţi, iar zeii voştri sunt diavoli”. Şi se minunau toţi de acel copil şi de cuvintele lui cele înţelepte. Deci, a poruncit dregătorul să bată pe copilul acela, cu vergi, fără milă, fiind şi mama sa de faţă la pătimirea fiului ei. Iar el, poftind apă, fiindu-i sete, mama sa i-a zis: “Nu bea, fiul meu, dintru această apă, ci du-te şi bea din apa cea vie”. Şi mustrând, copilul, pe tiran, acesta a poruncit călăului şi i-a tăiat capul.

Iar Sfântului Romano i-au tăiat limba şi, după ce i-au tăiat-o, tot n-a tăcut mărturisitorul lui Hristos, ci chiar fără limbă grăia lămurit, mulţumind lui Dumnezeu. Deci, aflându-se de această minune a Sfântului şi la împărat, din porunca acestuia, fericitul a fost sugrumat în temniţă şi aşa a părăsit această viaţă, luând cununa muceniciei.