Luna noiembrie, în 17 zile: pomenirea Părintelui nostru Cuviosul şi Mărturisitorul Lazăr Zugravul (iconarul)

Acest sfânt, de mic copil, s-a făcut monah şi a învăţat meşteşugul zugrăvirii (al iconografiei, picturii icoanelor şi frescelor). Iar pe lângă viaţa aspră şi înfrânarea ce avea, se silea fericitul încă şi spre milostenie. Pentru care a şi primit harul preoţiei. Iar după ce s-a făcut preot, s-a luptat împotriva tuturor eresurilor, şi atât de multe necazuri a suferit, nu numai de la nestorieni şi eutihieni şi dioscoreni, ci şi de la luptătorii împotriva icoanelor, încât este cu neputinţă prin cuvânt a spune.

Până şi la Roma cea veche a fost trimis, ca să ajute părinteştile şi apostoleştile dogme, cărora se opuneau luptătorii împotriva icoanelor. Şi, întorcându-se de la Roma la Constantinopol, iarăşi a fost trimis la Roma pentru aceeaşi pricină; iar în cel de-al doilea său drum la Roma, pe la mijloc de cale, s-a îmbolnăvit şi aşa şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar cinstitul lui trup, fiind adus la împărăteasa cetăţilor, a fost aşezat în Mânăstirea ce se numea a lui Evandru.