Luna noiembrie în 12 zile: pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Nil Pustnicul (+450)

Sfinţii Ioan cel Milostiv (stg) şi Nil Ascetul cel din Sinai

Sfântul Nil era de neam ales, din Constantinopol. În vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395), el avea înalta slujbă de prefect al capitalei. Trăia într-o familie fericită, având un fiu şi o fiică. Din dragoste pentru Dumnezeu, el s-a retras cu fiul său Teodul la Sinai, în vreme ce soţia lui s-a dus cu fiica ei, la o mânăstire de maici din pustia Egiptului. Când hoardele barbare au scăldat într-o baie de sânge muntele Sinai, Nil a scăpat cu fuga. Teodul a fost luat ca rob, însă a izbutit curând să scape şi să-şi afle tatăl pierdut. Episcopul din Eluza, la hotarul dintre Arabia şi Palestina, a sfinţit în preot atât pe tată cât şi pe fiu. Restul vieţii, Nil l-a petrecut, iarăşi, la Muntele Sinai, ca pustnic.

De numele lui Nil, tradiţia a legat o mulţime de scrieri, care de bună seamă, sunt de la mai mulţi scriitori. Dintre acestea, Sfântul Nil Sinaitul ar fi alcătuit numai cartea ce se cheamă “Povestiri”, celelalte ar fi ale altora, ca: Evagrie sau Nil din Ancira, adică Nil Ascetul din Filocalie, care n-a trăit niciodată în Sinai, dar care era unul din marii îndrumători duhovniceşti ai timpului său, precum scrierile lui ne arată.

Deci, alcătuind el cuvinte pustniceşti pline de toată înţelepciunea, înţelegerea şi folosul, cărţi care îndeamnă spre nevoinţă, cu puterea cuvântului şi cu darul Sfântului Duh, şi aşa aducând cu dumnezeiască dragoste pe mulţi la Hristos, cu pace s-a săvârşit.