Luna martie în 3 zile: Pomenirea Sfinţilor Mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc (+304)

Aceştia au trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305), rudenii şi împreună ostaşi cu Sfântul Teodor Tiron, iar cu neamul în Pontul Capadochiei. Eutropie şi Cleonic erau fraţi între ei, iar Vasilisc era nepot Sfântului Teodor. Şi, fiind ei creştini cu credinţa, încă şi propovăduitori ai credinţei, au fost prinşi, împreună cu Sfântul Teodor, şi au rămas în temniţă multă vreme după mucenicia lui.

Deci, venind din Amasia Capadochiei un alt dregător, Asclepiodot cu numele, acesta a luat seama celor închişi în temniţă de mulţi ani. Şi, chemaţi fiind cei trei tineri ostaşi creştini, s-au înfăţişat înaintea dregătorului, mărturisindu-şi credinţa lor în Hristos şi bucuria de a pătimi pentru El, batjocorind idolii şi pe cei ce se închină lor.

Deci, dovedindu-se zadarnice toate încercările dregătorului de a-i atrage cu vorba bună şi cu făgăduinţa înaltelor dregătorii, Asclepiodot a dat poruncă aspră, să fie supuşi la grele chinuri. Drept aceea, Eutropie, socotit dascălul vrăjitoriei, pentru puterea cu care apăra credinţa, a fost mai întâi bătut peste gură şi peste tot trupul, până la desfacerea cărnii de pe oase, apoi au turnat, peste ei, găleţi de smoală topită şi, din nou, au fost aruncaţi în temniţă.

Fiind duşi, apoi, în capiştea Artemidei ca, în faţa poporului să aducă jertfă idolilor, idolul a căzut la pământ şi s-a sfărâmat în bucăţi, la rugăciunea lor către Dumnezeu. Deci, fiind învinuiţi de vrăjitorie, Eutropie şi Cleonic şi-au primit sfârşitul, prin răstignire pe cruce, asemenea Mântuitorului.

Cât despre Vasilisc, care se ruga să fie şi el răstignit odată cu prietenii săi, Asclepiodot nevoind să-i dea această mângâiere, l-a aruncat în temniţă şi, abia mai târziu, s-a mutat la Domnul, tăindu-i-se capul cu sabia. Dumnezeului nostru, slavă!