Luna martie în 27 de zile: pomenirea Sfintei Muceniţe Matroana, cea din Tesalonic (sec.III-IV)

Sfânta Matroana era din Tesalonic, fiică de oameni săraci, deprinsă a munci din greu, ca să-şi agonisească cele de trebuinţă. Învăţase, din copilărie, credinţa creştină, şi ajunsese slujnică la femeia căpeteniei Tesalonicului, anume Pautilla, care era păgână. Şi mergea Pautilla, adeseori, la templul din cetate, ca să se roage în legea ei, şi-şi lua însoţitoare şi pe slujnica sa, dar Matroana nu intra niciodată în templu, măcar că stăpâna ei o silea, ci, creştină fiind, alerga la biserica creştinilor, unde se ruga fierbinte pentru răbdare şi pentru liniştea sufletului său.

Deci, într-una din zile, Pautilla i-a zis ei: “De ce nu mergi la templul nostru, ci umbli totdeauna la creştineasca biserică?”. Şi, luând îndrăzneală, Matroana i-a răspuns: “Pentru că, în biserica noastră vieţuieşte Dumnezeu, iar, în templu Dumnezeu nu este. Aflând, deci, că slujnica ei este creştină, şi de aceea nu se supune îndemnurilor ei, Pautilla a început a o bate şi a o chinui în tot felul, iar Matroana toate le răbda pentru Hristos, şi la biserică se ducea, pe ascuns de stăpâna ei. Ştia că nu greşise cu nimic stăpânei sale, ştia că muncise din răsputeri, ca să-i împlinească voile, ştia că toată crunta mânie a Pautillei nu pornea decât din ura ei nesfârşită faţă de credinţa creştinilor, dar ştia şi că, înaintea lui Dumnezeu, bogat şi sărac, stăpân şi rob, femeie şi bărbat, toţi sunt deopotrivă şi fiecare va fi răsplătit numai după credinţa şi faptele sale. Toate aceste gânduri treceau mereu luminoase prin mintea tinerei fecioare, care adesea sângera în adâncul temniţei, şi gândurile acestea erau ca un balsam vindecător pentru sufletul ei nedreptăţit.

Dar odată, după ce fericita a petrecut în închisoare patru zile fără hrană, nici băutură, întărită numai de Dumnezeu, Matroana a fost scoasă din închisoare şi supusă din nou la grele chinuiri şi bătăi, de curgea sângele dintr-însa. Singurele ei cuvinte erau mărturisirea că nici moartea nu o va îndepărta de la dreapta credinţă în Hristos. Deci, fiind iarăşi aruncată în temniţă, după mai multe zile de chin şi-a dat duhul, jertfă nevinovată în mâinile Domnului, iar trupul ei a fost luat de creştini şi îngropat cu multă cinste, ca sfinte moaşte. Dumnezeului nostru slavă!