Ştefan Mărturisitorul, cuviosul lui Hristos, a trăit în anii împăratului Leon Armeanul (813-820) şi, iubind din tinereţe viaţa pustnicească, s-a înfrumuseţat cu toate faptele bune şi a fost egumen al Mănăstirii Trighiei, după rugămintea monahilor celor de acolo.
Şi, pe mulţi, cu învăţătura sa, i-a sfătuit să vieţuiască spre plăcerea lui Dumnezeu şi întru curăţie să petreacă. După aceea, rău credinciosul împărat, începând a surpa cinstitele şi Sfintele icoane şi gonire cumplită ridicând împotriva dreptcredincioşilor, a chemat pe Cuviosul Ştefan şi-l silea pe el să se lepede de închinarea Sfintelor Icoane şi să iscălească, cu mâna sa, împotriva dreptei credinţe, luptând pentru surparea icoanelor.
Dar, Cuviosul, nu numai să facă aceasta n-a primit, ci şi pe împăratul l-a ocărât, numindu-l pe el păgân şi străin de adevărata credinţă. Deci, a fost chinuit mult, cu bătăi şi cu legături, în temniţă; apoi trimiţându-l în surghiun şi în rele pătimiri şi cu dureri fiind chinuit, a trecut către Hristos Dumnezeu, pentru Care multe nevoinţe a îndurat şi chinuri a răbdat.