Acest mărturisitor Iacob, iubind viața cea pustnicească, s-a făcut monah, din tinerețe, înfrânându-se pe sine cu postiri, cu privegheri și alte aspre nevoințe, și a trăit în zilele împărăției lui Copronim (741-775). Și se îndeletnicea cu scrierea dumnezeieștilor cărți, curăţindu-și mintea, mai întâi, cu rugăciunea cea din inimă curată.
Iar, învrednicindu-se și de treapta episcopiei, mult a suferit pe vremea prigonirii lui Copronim, silit fiind să lepede închinăciunea cinstitelor icoane.
Deci, neprimind el a mărturisi că sfintele icoane sunt idoli, a fost osândit să îndure multe chinuri, izgoniri, închisori, foame și sete și multe strâmtori, dar nimic nu a slăbit tăria dreptei lui credințe.
Și așa, întru acele chinuri, și-a dat fericitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, pe Care până la moarte L-a mărturisit, și de la Dânsul a luat Împărăția Cerurilor, în veci bucurându-se.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
