Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximilian (308-313), fiind cel dintâi din oamenii palatului. Deci, poruncind împăratul, ca, tuturor creștinilor care se găseau în oaste să li se ia centurile, de nu se vor lepăda de Hristos, și, așa, să petreacă fără de cinste, mulți creștini au ales să viețuiască fără de cinste, decât, prin cinstea de la oameni, să-și piardă sufletele.
Unul din aceștia era și Sfântul Isihie. De aceasta înștiințându-se, împăratul a poruncit să fie dezbrăcat de hainele de mare preț ce le purta și să îmbrace o haină de păr, proastă și fără de mâneci, și să petreacă cu rândaşii, spre necinstea și rușinea sa.
Și, făcându-se aceasta, chemându-l pe el, împăratul îl întreba dacă nu se rușinează fiind pogorât, din cinstea magistraților, la acea necinstită petrecere. Iar el, zicând că cinstea cea de față este vremelnică, iar cinstea lui Hristos este veșnică și nesfârșită, împăratul a poruncit să i se lege de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mijlocul râului Oronte, din Antiohia. Și așa și-a sfârșit viața.