Luna martie în 15 zile: pătimirea Sfinților Mucenici: Agapie, Plisiu, Timolau, Romil, alți doi cu numele Alexandru și, iarăși, alți doi cu numele Dionisie (303-305)

Acești Sfinți, mult pătimitori, au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Agapie era de fel din Gaza, cetate așezată între Mediterana și pustiul Arabiei, și era bărbat cinstit și încercat, între creștini, și slăvit pentru nevoința sa cea purtătoare de chinuri, de vreme ce, încă mai înainte, de mai multe ori arătase mare îndrăzneală întru mărturisirea numelui lui Hristos și multe feluri de chinuri suferise.

Deci, acest Agapie, râvnitor a se face urmaș Apostolilor, a făcut legământ cu alți șapte tineri, să nu înceteze a propovădui Evanghelia Domnului, gata fiind să îndure orice primejdie. Iar ceilalți șapte tineri, înfocați vestitori ai Cuvântului Scripturilor, erau: Timolau cel din Pont, Plisiu și doi bărbați ce se chemau Alexandru, de fel din Egipt, Romil, care era ipodiacon din Diospolis și doi cu numele Dionisie, unul fiind din Tripolisul Feniciei, iar celălalt din Egipt și slujitor al lui Agapie.

Deci, dându-se păgâna poruncă împărătească, prin toate țările și cetățile, ca, adică, să fie siliți creștinii la închinarea la idoli și la spurcatele lor jertfe, toți acești tineri au pătimit în Cezareea Palestinei, de la dregătorul Urban. Că, întocmindu-se atunci, în Cezareea Palestinei unde era dregătorul acesta, un mare praznic păgânesc și de Dumnezeu urât, s-a adunat la acest praznic popor fără număr, din satele din jur, iar pricina praznicului era pătimirea unor creștini, care, de mai înainte erau osândiți la moarte și ținuți în legături și temniță.

Văzând că se săvârșea o priveliște sângeroasă ca aceasta, cei opt viteji tineri, pe care astăzi îi cinstim ca mucenici, aprinzându-se de râvna cea după Hristos, au alergat și degrabă au stat în mijlocul mulțimii și au strigat cu glas mare: “Și noi suntem creștini”. Deci, auzind această neînfricată mărturisire a credinței celei noi, Urban dregătorul nu voia ca îndată să-i piardă, văzându-i frumoși și tineri cu trupul, ci a încercat să-i amăgească cu daruri și făgăduințe de cinstiri, dregătorii și averi și-i sfătuia să nu se piardă singuri, întru o frumusețe ca aceea a tinereții lor fiind. Dar, Sfinții au rămas neclintiți în credința lor.

Atunci, a poruncit să fie puși în legături și aruncați în temniță. Și așa, mult fiind ținuți în legături, și de multe ori fiind ispitiți și în felurite chipuri chinuiți, de vreme ce nu s-au lepădat de Hristos și toate pătimirile cu vitejie le-au răbdat, Urban a poruncit de li s-au tăiat capetele, și toți în aceeași zi și-au pus capetele lor pentru credința cea nouă a Capului tuturor, Hristos Domnul, și cununile biruinței de la Dânsul și-au luat în Biserica cea din Ceruri.