Acesta a viețuit pe timpul nelegiuitului împărat Leon Isaurul și era din aceeași mânăstire cu Sfântul Procopie Decapolitul. Deci, petrecea în obștea fraților, cu fapte bune pustnicești, cu viață cuvioasă și cu dreaptă credință.
Ivindu-se lupta contra Sfintelor Icoane, a stat cu multă tărie împotriva taberelor rătăcirii. Drept aceea, a fost prins și, multe chinuri pătimind, l-au aruncat în temniță, unde a îndurat și mai cumplite chinuri. Și având într-ajutor și pe dumnezeiescul Procopie, neîncetat a propovăduit adevărul, până la sfârșit.
Și a fost strujit și Sfântul Vasile, ca și Sfântul Procopie, cu unghii de fier, peste tot trupul, și a petrecut în lanțuri, nu puțină vreme, neprimind a se învoi cu erezia.
Iar când a murit tiranul împărat Leon, slobozit a fost din lanțuri și din temniță și Sfântul Vasile, împreună cu Sfântul Procopie și cu alți mărturisitori ai dreptei credințe. Și s-a întors el la mănăstirea sa, la aceleași pustnicești osteneli, ca și mai înainte, pe mulți îndreptând la cunoștința adevărului și la viața plăcută lui Dumnezeu.
Iar după mulți ani, venind la fericitul său sfârșit, cu rugăciuni și cu mulțumiri s-a dus el, veselindu-se, către Dumnezeu, pe Care din tinerețe L-a iubit.