Luna lui februarie în 23 de zile: pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei (+156)

Sfântul Policarp a fost din Efes, în Asia Mică, și s-a născut din părinți binecredincioşi, Pangratie și Teudora, pe când ei erau în temniță, pentru credință. Și, osândiți la moarte fiind părinții lui și tăindu-li-se capetele, pruncul a fost luat și crescut de o milostivă creștină, cu numele Calista, care l-a botezat dându-i numele Policarp, iar la vremea cuvenită l-a învățat dreapta credință și poruncile vieții, după Evanghelia Domnului.

Deci, pe când împlinea vârsta de 20 de ani, tânărul Policarp a aflat că Sfântul Evanghelist Ioan propovăduiește cuvântul Domnului, prin părțile Asiei și, aprinzându-se de dorința de a-l vedea, a părăsit casa Calistei și a mers după dânsul. L-a aflat fiind cu ucenicii săi, Sfântul Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, și Sfântul Vucol. Și a rămas și Sfântul Policarp, împreună cu acești binecuvântați semănători ai Evangheliei lui Hristos, înfruntând osteneli și suferințe în slujba credinței.

Deci, pe vremea lui Traian împăratul (98-117), Sfântul Ioan Evanghelistul, care era surghiunit în Insula Patmos, a așezat pe Sfântul Vucol episcop în Smirna, dându-i ajutor pe Sfântul Policarp. Asemenea și Sfântul, înainte de moartea sa, l-a așezat pe Sfântul Policarp episcop în locul său, cu legământ să nu înceteze a se osteni pentru cuvântul Domnului. Și, păstorind vreme îndelungată, Sfântul Policarp i-a adus pe mulți păgâni la sfânta credință.

Tot pe timpul împăratului Traian, Sfântul Policarp, acum Episcop în Smirna, a scris o epistolă, care se păstrează și astăzi, către Filipeni, lăudându-i pentru frumoasa primire făcută de ei Sfântului Episcop Ignatie din Antiohia, legat de lanțuri și sub pază, în drumul lui pe jos, până la Roma, unde a fost mâncat de fiare.

Pe vremea împăratului Antonin cel Pios (138-161), către anul 158, Sfântul Policarp a mers la Roma, unde, împreună cu Anicet, Episcopul Romei, au statornicit data sărbătorii Sfintelor Paști, pentru creștinătate. În sfârșit, pe vremea împăratului filosof Marc-Aureliu (161-180), Sfântul Policarp a fost prins. Și i-a spus, dregătorul: “Bleastemă pe Hristos și cruță-ți bătrânețile”. Iar Policarp a răspuns: “De 86 de ani Îl slujesc pe Hristos și nu mi-a făcut niciodată niciun rău. Cum aș putea blestema pe Binefăcătorul și Mântuitorul meu?”.

Și, fiind osândit la moarte, a fost ars de viu. Un ucenic al Sfântului Policarp, Sfântul Irineu (130-211), ajuns Episcop al Lugdunului, în Galia, scrie despre dânsul: “Eram în tânără vârstă, și l-am cunoscut pe Policarp. Era de mulți ani, și foarte bătrân. Învăța pe toți ceea ce singur învățase de la Apostoli, și dădea Bisericii învățătura cea adevărată. Era, cu adevărat, un mărturisitor al dreptății, vrednic de credință”.