Luna ianuarie în 9 zile: pomenirea Sfântului Mucenic Polieuct (+255)

Acesta a trăit pe vremea împăraţilor Decius (250-253) şi Valerian (253-260) şi era ostaş de seamă în Meletina, din ţara Armeniei. Şi făcuse legământ cu prietenul său, Mucenicul Nearh, să rămână tari în credinţă, orice prigoană s-ar abate peste închinătorii lui Hristos. Şi ieşi, nu peste multă vreme, poruncă împărătească pentru prinderea tuturor creştinilor şi silirea lor să se lepede de credinţa în Hristos şi să se închine idolilor. Şi era aspră porunca împăratului, că cine nu se lepăda de Hristos era osândit la moarte şi la înfricoşate chinuri.

Şi Polieuct era de curând creştinat şi ardea de dorinţa de a mărturisi şi de a-şi vărsa sângele pentru Hristos. Deci, îndată ce a fost prins, el a mărturisit cu îndrăzneală şi a propovăduit pe faţă pe Hristos. Şi a fost dat la chinuri, iar el ca nimic nu socotea bătăile.

Şi i se făgăduiau dregătorii înalte şi multă cinste de către dregător, care era şi socrul său, şi-l rugau şi femeia şi copiii lui, cu lacrimi fierbinţi, să se lepede de Hristos, ca să nu fie omorât. Dar Sfântul Polieuct a rămas tare şi neschimbat în mărturisirea credinţei lui, neplecându-se nici la făgăduinţe, nici la plângerile femeii şi copiilor săi, şi a fost osândit să i se taie capul.

Şi, mergând spre locul de osândă, îndemna pe toţi pe care-i întâlnea să se lepede de idoli şi să creadă în Hristos. Şi, primindu-şi sfârşitul prin sabie, trupul lui a fost luat în taină de creştini şi îngropat cu cinste în pământul ţării sale. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne pe noi! Amin.