Aceasta a trăit pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel Mare (379-395), până în zilele împăraţilor Leon şi Zenon(457-474). Era din cetatea Cartagina şi se trăgea din părinţi de bun neam şi în mare cinste în ţara lor.
Şi încă păgână fiind, a mers la Constantinopol, împreună cu alte patru fecioare, şi s-a înfăţişat înaintea preafericitului arhiepiscop Nectarie Patriarhul, care, primind-o pe ea şi văzând dragostea ei cea pentru Hristos, a învrednicit-o Sfântului Botez.
Şi a luat Sfânta Domnica asupra sa viaţa şi chipul cel monahicesc şi întru mari nevoinţe şi osteneli duhovniceşti se lupta, încât s-a învrednicit, cu darul lui Dumnezeu, a face minuni şi a prooroci.
Şi, la adânci bătrâneţi ajungând, ştiindu-şi mai înainte ducerea ei la Dumnezeu, s-a odihnit cu pace, la 8 ianuarie.