Acesta a fost din Niceea Bitiniei, fiu de părinţi binecredincioşi şi creştini, anume Teodor şi Florentina, pe vremea împărăţiei lui Diocleţian(284-305), şi chiar din începutul vieţii sale a fost plin de darul lui Dumnezeu. Că, de nouă ani fiind, făcea rugăciune cu copiii, învăţând carte, şi el îi depăşea la învăţătură. De asemenea şi o porumbiţă venea şi zbura împrejurul patului său, păzindu-l fără prihană.
Deci, mergând la Muntele Olimpului, a intrat într-o peşteră, în care intrase mai întâi porumbiţa care îl călăuzise şi, gonind leul ce era acolo, şi-a făcut lăcaş pentru sine, fiind hrănit de un dumnezeiesc înger.
Ajungând el la unsprezece ani, din arătare dumnezeiască, s-a pogorât din munte şi, venind, şi-a sărutat părinţii, iar, murind ei şi dând la săraci din averea lor, iarăşi s-a întors în munte.
Deci, împlinind el cincisprezece ani, a stat înaintea lui Dechie dregătorul, fiind povăţuit la aceasta de dumnezeiescul înger. Drept aceea, pentru neînchipuita îndrăznire şi cutezare ce a arătat, mai întâi a pus de l-au bătut, apoi l-au băgat într-un cuptor aprins şi, izbăvit fiind cu darul lui Hristos, l-au dat la fiare. Şi, din toate rămânând nevătămat, a fost ucis cu suliţa, de un barbar ce s-a repezit asupra lui.