Luna ianuarie în 2 zile: pomenirea celui între Sfinţi Părintele nostru Silvestru, Episcop al Romei (314-335)

Acest Sfânt s-a născut în Roma cea veche, fiind fiu al lui Rufin şi Justa, şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi a binecredinciosului împărat Constantin cel Mare (306-337). A deprins învăţătura creştină, de la preotul Quirinus, iar cunoaşterea temeinică a credinţei a primit-o de la preotul Timotei, venit la Roma din Antiohia.

Strălucind prin ştiinţă şi cu evlavie, a intrat în clerul Bisericii din Roma şi a fost hirotonit preot, de Episcopul Marcelin. La 314, după moartea Epicopului Miltiade, a fost ales episcop în scaunul Romei.

Mărturisirea credinţei în timpul prigoanei, lupta lui pentru răspândirea credinţei, şi înţelepciunea ce a dovedit în osteneala pentru îndreptarea rătăcirilor ivite în vremea lui, l-au făcut iubit şi cinstit pretutindeni.

Se spune că, pe vremea când împăratul Constantin nu se botezase încă, acesta îmbolnăvindu-se, vracii păgâni l-au îndemnat pe împărat să se scalde în sânge cald de prunci, ca să scape de suferinţă, dar împăratul nu s-a învoit la asemenea ticăloşie. Şi, chemând pe Sfântul Silvestru, acesta i-a spus: “Scăldătoarea de care ai trebuinţă, împărate, este cu totul alta. Se cuvine, deci, să crezi fără şovăire în Hristos Dumnezeu, să posteşti, apoi să capeţi milostivirea lui Dumnezeu, lepădându-te de păcatele ce ai săvârşit. Deci, leapădă acum haina împărătească şi timp de şase zile să posteşti. După aceasta, porunceşte să fie eliberaţi din temniţă toţi creştinii, iar, din avuţiile tale, să faci milostenie multă la săraci”.

Şi, făcându-se acestea, împăratul a primit Sfântul Botez. Şi cereau unii, împăratului, să izgonească din cetate pe cei ce rămâneau la închinarea idolilor, dar împăratul, ascultând de Sfântul Silvestru, a răspuns: “Domnul nostru nu voieşte să vină cineva la Dânsul cu sila. Numai cel venit la El de bună voie este primit. Nu se cade să prigonim pe nimeni, ci fiecare este liber să creadă după voia sa”. Neputând, din pricina vârstei, să ia parte, în anul 325, la Sinodul cel Dintâi de la Niceea, Sfântul Silvestru a trimis acolo soli şi a primit întru totul hotărârile Sinodului.

Deci, făcându-se multora mijlocitor de mântuire, la adânci bătrâneţi, în anul 335, Sfântul s-a mutat către Domnul şi a fost îngropat în cimitirul Priscilei, la Roma.