Luna ianuarie în 14 zile: Sfinţii Cuvioşi Pãrinţi ce au fost ucişi în Muntele Sinai şi în Rait

Acești Cuvioși Părinți au fost călugări și pustnici, viețuind în Muntele Sinai și în Mânăstirea apropiată, Rait, în vecurile IV și V de la mântuirea lumii. În două rânduri, cete de barbari sângeroși, venind, unii dinspre Etiopia, de peste mare, iar alții dinspre Arabia, au năvălit asupra acestor sfinte locuri, ucigând fără milă pe cei la care nu găseau nimic de luat. Întâia năvălire a fost pe la începutul veacului IV și este povestită de monahul Amonie, pe vremea Sfântului Petru al Alexandriei. Năvălirea a doua a avut loc pe vremea Sfântului Ioan Hrisostom și este descrisă de un necunoscut, din preajma Sfântului Nil Sinaitul.

Dintre toți câți au pierit atunci, Biserica pomenește cu deosebire și cinstește, ca moarte mucenicească, uciderea a 39 schivnici din Sinai și a 38 de călugări din Mânăstirea Rait, din năvălirea întâi, precum și uciderea monahilor, din a două năvălire, pentru viața lor sfântă și puterea lor de jertfă – că n-au voit să descopere pe cei ascunși – și pentru moartea lor cruntă și fără vină.

În povestirea sa, monahul Amonie din Alexandria arată cum, plecând să vadă Sfintele Locuri, a sosit acolo curând după ce se petrecuse o năvală de barbari care uciseseră 38 de pustnici din pustia Sinaiului. Pe când jeleau această nenorocire, arată el mai departe, iată, a venit un ismailitean, care a spus că acești barbari, peste 300, au venit cu corabia dinspre Etiopia și că, înainte de a veni în Sinai, au ucis mai întâi 39 de părinți din Mânăstirea Rait și au dat lupte cu locuitorii din Faran, pe care i-au învins și i-au ucis.

Povestitorul ne arată câteva chipuri de pustnici cu mare lucrare duhovnicească, precum și sfârșitul barbar de care au avut parte. Tot din spusele ismailiteanului aflăm că, la întoarcerea lor de la pradă, barbarii nemaigăsind corabia lor, care se scufundase, au ucis pe toți robii pe care-i luaseră și, apoi, neputându-se înțelege, s-au ucis între ei. Barbarii din a doua năvălire au venit dinspre Arabia și locuiau în corturi.

Povestind viața de mare râvnă și înfrânarea pustnicilor, scriitorul pomenește și de Cuviosul Nil pustnicul, de trecutul lui în lume, de cărțile îndemnătoare spre nevoință, pe care le-a scris, de venirea lui la Sinai dimpreună cu fiul său Teodul. Năvălirea barbarilor s-a petrecut la Sinai, noaptea, după Utrenie. Preotul și alți pustnici au fost uciși în biserică. Unii au putut să fugă, între care și Cuviosul Nil, dar fiul său a fost luat rob. Seara următoare, cei fugiți s-au întors să îngroape pe cei uciși. Se descrie jalea cea mare a Cuviosului Nil, aflând că fiul său a fost luat, viu, cu barbarii; îl căuta oriunde auzea că un pustnic a fost ucis, și se ducea, și-l îngropa. L-a căutat și la mai marele barbarilor, în Faran. Acolo, a aflat că fiul său este viu și a fost vândut ca rob și răscumpărat de episcopul cetății Eluzia, care l-a și sfințit preot. Și mergând la episcop, acesta l-a sfințit preot și pe Cuviosul Nil.

Și așa s-au întors împreună în Sinai, slujind și bineplăcând Domnului. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.