Acesta a fost feciorul lui Nil cel Înțelept care a fost eparh la Constantinopol, și care, lăsând slava lumii, a mers de s-a pustnicit, împreună cu fiul său, în Muntele Sinai.
Deci, aflându-se și acesta și alții acolo, și petrecând pustnicește, i-au lovit barbarii, fără de veste, și începând a junghia pe sfinții părinți, Nil a putut să fugă, iar fiul său Teodul a fost prins rob, dimpreună cu un alt oarecare tânăr, și îi duceau legați.
Și, mergând barbarii pe la corturile lor, au vrut să junghie pe cei doi tineri și să-i facă jertfă luceafărului ce răsare înaintea soarelui. Deci, unul a scăpat și a fugit, iar barbarii adormind după beție, soarele a răsărit și luceafărul s-a ascuns, și nu l-au mai junghiat pe Teodul. Și, vrând să-l vândă, nu le dădea pe el mai mult de doi galbeni, încât unul din barbari, scoțând sabia, a vrut să-l junghie. Și atunci l-a cumpărat episcopul și îndată l-a sfințit preot.
Și, venind și tatăl său, l-a primit cu dragoste episcopul, care l-a silit să primească a fi preot. Și, slobozindu-i episcopul cu cinste, au mers la locul lor în Sinai și, viețuind dumnezeiește, cu pace s-au mutat la Domnul.