Sfinţii Mucenici Ermil (stg) şi Stratonic (dr) – alături de Sfântul Maxim Cavsocalivitul, din Muntele Athos (prăznuit în aceeaşi zi)
Aceştia au trăit pe vremea lui Licinius împăratul (308-321), care a poruncit ca, oricine va afla vreun creştin şi-l va spune pe el, să fie răsplătit. Şi, iată un ostaş a spus dregătorului că Ermil este creştin. Şi, prins fiind şi întrebat dacă este creştin, el a răspuns: “Mărturisesc cu slobod glas că nu numai că sunt creştin, dar înaintea lui Dumnezeu sunt şi sfinţit în rânduiala de diacon al Bisericii lui Hristos”. Şi batjocorind pe zeii păgâni, că sunt lemne şi pietre surde şi mute, a fost bătut rău şi aruncat în temniţă.
Şi era atunci străjer la temniţă Stratonic, care, în taină, era creştin şi prieten cu Ermil şi se rănea la inimă văzându-l pe acesta la chinuri, dar el singur nu îndrăznea să se dea pe sine la nişte patimi ca acelea. Şi l-au scos iarăşi la întrebare pe Ermil şi, nevoind să se lepede de Hristos, a fost bătut cumplit cu toiege, până i-au spart pântecele. Şi, întorcându-se el la temniţă şi văzându-l Stratonic, a plâns pentru dânsul. Şi slujitorii, pricepând că Stratonic este la un gând şi la o voinţă cu Ermil, a fost întrebat, de aceasta, străjerul. Şi, mărturisind el că este creştin şi prieten cu Ermil şi nevoind să jertfească idolilor, a poruncit dregătorul să fie înecat în Dunăre, împreună cu Ermil. Şi, fiind ei înveliţi în mreji, au fost aruncaţi în adânc. Şi aşa şi-au luat fericitul sfârşit.