Luna ianuarie în 10 zile: pomenirea celui între Sfinţi Pãrintele nostru Grigorie, Episcopul din Nyssa (+396)

Acest Sfânt Grigorie era frate mai tânăr, după trup, cu Sfântul Vasilie cel Mare. Şi-a făcut învăţătura cărţii la şcolile din oraşul său, Cezareea Capadochiei, dar, prin setea lui de cunoaştere şi prin marea putere a gândirii şi a scrierilor sale, a ajuns a fi cel dintâi mare dascăl, părinte şi teolog slăvit al vieţii duhovniceşti ortodoxe.

În tinereţea sa, a fost o vreme când a intrat în slujba Bisericii, în treapta de citeţ, dar, în loc să rămână în biserică el s-a făcut profesor. A fost căsătorit cu fericita Teosva, pe care Sfântul Grigorie de Nazianz a cinstit-o cu multe laude, numind-o: “podoaba Bisericii, frumuseţea lui Hristos şi cea cu adevărat sfântă soţie de preot”, fiind ea diaconiţă a Bisericii, iar Sfântul Grigorie, bărbatul ei, fiind preot.

Şi murind Teosva, pe vremea împăratului arian Valens, Sfântul Vasile, ce era atunci Arhiepiscop în Cezareea Capadochiei, a chemat pe fratele său Grigorie la lupta cu cea din urmă mare înfruntare a arianismului contra Bisericii: l-a făcut episcop şi i-a încredinţat scaunul cetăţii din Nyssa, din Capadochia. Nu era o cetate de seamă, dar Sfântul Vasile voia oameni cu o credinţă ortodoxă neşovăielnică în jurul său: “Este mai bine ca episcopul să dea cinste scaunului său, decât să capete cinste episcopul de la scaun”, zicea el.

Şi, în această luptă, Sfântul Grigorie a fost izgonit din scaunul său vreme de patru ani, de arienii lui Valens. Dar primirea ce i-au făcut credincioşii, când s-a întors, arată cât era de iubit de păstoriţii săi. A fost însărcinat de Sinodul din Antiohia să meargă în Arabia şi Palestina, ca să aducă pace bisericilor tulburate de eretici. A luat parte la cel de Al Doilea Sinod Ecumenic, în anul 381, alături de Sfântul Grigorie de Nazianz, statornicind credinţa în Duhul Sfânt. E vremea când legătura cu el era un semn de ortodoxie.

Scrierile sale au făcut din el un “Părinte al părinţilor” şi un “stâlp al Ortodoxiei”, fiind scrieri de temeinică putere de gândire ortodoxă şi de înaltă trăire lăuntrică, precum: “Marea Cateheză”, “Facerea omului”, “Viaţa lui Moise”, “Cântarea Cântărilor”, “Fericirile”, “Aşezământul creştinesc”. S-a mutat la Domnul către anul 400, în ziua de 10 ianuarie, lăsându-ne mărturie toată măsura marilor sale daruri.