Luna februarie în 8 zile: pomenirea Sfântului Prooroc Zaharia

Numele Zaharia însemnează “pomenirea lui Dumnezeu”, iar Proorocul Zaharia era din neamul lui Israel, din tribul lui Levi, fiu al lui Varahia, şi s-a născut în robie. Nu-i unul şi acelaşi om cu Zaharia Proorocul-mucenic, de care vorbeşte Mântuitorul în Evanghelie (Matei 23, 35).

El era preot, când a venit din Babilon în Ţara Sfântă, şi a propovăduit, împreună cu Proorocul Agheu, îmbărbătând poporul la zidirea templului, pe vremea lui Darius I (520 înainte de Hristos) şi a lui Zorobabel, la şaptesprezece ani de la întreruperea lucrărilor. Cu acest gând de îmbărbătare a poporului, a folosit Proorocul, în cuvântul său, amintiri din trecut, fapte din vremea sa şi povestiri din viitor. El a proorocit, astfel, că Ierusalimul şi templul vor fi clădite din nou şi se vor umple de binecuvântări cereşti; că Zorobabel, chemat să zidească templul, este o preînchipuire a lui Mesia, Cel aşteptat să vie; că Dumnezeu se va împăca cu Israel numai dacă acest popor va păzi dreptatea, primind un duh de milă şi de rugăciune, iar neamurile păgâne vor fi pedepsite şi se vor întoarce la Dumnezeu, Care va fi Singurul Dumnezeu peste tot pământul; că Mesia va intra în Ierusalim, biruitor şi smerit, pentru o veşnică domnie de pace, iar fericirea adusă de El va începe de la Ierusalim.

Cartea lui este cea mai lungă din scrierile proorocilor mici. Deci, proorocind el, încă, şi multe altele, a adormit în Domnul cu pace, la adânci bătrâneţi.