Acesta a trăit pe vremea împărăţiei marelui Constantin, ca fiu al lui Hristofor, diaconul bisericii din Melitopolis. Dar, neînvăţând carte la vreme, Partenie ducea viaţa unui om de rând. Se îndeletnicea, însă, cu toată lucrarea faptelor bune.
Deci, fiind pescar de meserie, se ostenea şi pe vreme bună şi pe vreme rea, ca să poată fi de folos şi să ajute făcând daruri, că socotea mai de preţ binele şi mulţumirea semenilor săi, decât binele şi mulţumirea sa. Iar evlavia şi bunătatea cea ascunsă, pe care le luase în dar de la Dumnezeu, erau atât de mari, că se făcuse vestit în tot ţinutul său. Pe acesta aflându-l fericitul Filip, Episcopul Lampsacului, a poruncit unor dascăli de seamă, să-l înveţe citirea Sfintelor Scripturi şi temeiurile credinţei, apoi l-a sfinţit preot în cetate.
Deci, făcându-se chip şi pildă tuturor, cu binefacerile sale, şi învrednicindu-se şi de darul facerii de minuni, Partenie, după moartea lui Filip, a fost sfinţit Episcop al Lampsacului, de către Achile, Mitropolitul Cizicului. Şi aşa, păstorind cu înţelepciune şi cu dăruire Biserica, sporind numărul drept-credincioşilor şi pe mulţi păgâni aducându-i la credinţă, la adânci bătrâneţi şi încununat de fapte bune, Sfântul Partenie Episcopul s-a mutat la Domnul.