Luna februarie în 3 zile: pomenirea Sfântului şi dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu, şi a Anei Proorociţa

Dreptul Simeon era din Ierusalim, ca şi Sfânta Ana Proorociţa, şi, împreună cu alţii aşteptau venirea lui Mesia, trăind în jurul templului şi sub îndrumarea Duhului Sfânt. Că, fiind drept şi credincios, sufletul lui ajunsese sălaş al Duhului Sfânt. Izvor de lumină pentru mintea lui, Duhul Sfânt era şi un izvor de bune îndemnuri pentru faptele lui. Deci, prin Duhul Sfânt i se descoperi că nu va vedea moartea, până când nu va vedea, pe Mesia. Tot prin Duhul Sfânt a fost îndemnat să iasă în întâmpinare şi să ia în braţe pe Domnul, atunci când pruncul Iisus a fost adus la templu. Prin Duhul Sfânt i s-a descoperit şi toată vestea cea bună, pe care a rostit-o în cântarea lui, la templu. Cântarea lui: “Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne”, arată că marea lui aşteptare s-a împlinit şi că poate muri în pace. La vederea Pruncului dumnezeiesc, pe Care L-a ţinut în braţele sale, el nu s-a mai gândit decât la acest Mântuitor, pe Care Îl vedea strălucind ca Marea Lumină care va smulge popoarele lumii din bezna marelui întuneric.

În lume, Iisus avea să nască împotriviri; pentru unii, pricină de ridicare şi, prin El, se vor da pe faţă gândurile ascunse ale multor inimi. În viaţa Lui, va fi însă şi o împotrivire care, pentru Maica Domnului, va fi o durere ce-i va străpunge sufletul ca o sabie.

Asemenea şi Sfânta Ana proorociţa, prin postul şi rugăciunea ei de zi şi de noapte, cu statornicia ei în viaţă curată, vreme de atâţia ani s-a învrednicit şi ea, de la Duhul Sfânt, a vedea pe Mesia în pruncul Iisus, şi a proorocit şi ea cu laude şi mulţumiri pentru El, zicând către cei ce erau atunci în templu: “Acest prunc este Domnul, Cel Ce a întărit cerul şi pământul. Acesta este Mesia Hristos, de Care au proorocit toţi Proorocii”.

Şi aşa, făcându-se astăzi pomenirea acestora care au vorbit prin Duhul Sfânt, însemnăm şi propovăduim înfricoşătoarea pogorâre şi iubirea de oameni, pe care a săvârşit-o cu noi Dumnezeu.