Știm, din Evanghelia de la 29 august, când se prăznuiește tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, cum s-a înfăptuit uciderea acestuia, din porunca lui Irod și cum, cinstitul cap al Botezătorului a ajuns pe tipsie în mâinile Ierodiadei, în ziua ospățului pentru ziua nașterii lui Irod.
Multă vreme a stat cinstitul cap îngropat în loc ascuns de Irodiada, la castelul din Maherus, unde se săvârșise uciderea. Și știa despre aceasta și Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, de care pomenește, în Evanghelia sa, Sfântul Luca. După tradiție, ea este aceea care l-a luat de acolo în taină și l-a îngropat la Ierusalim, în Muntele Eleonului, într-un vas de lut. Și s-a păstrat știrea aceasta între creștini, din neam în neam. Aceasta e socotită Cea Dintâi Aflare a Sfântului Cap. Deci, a stat acolo, până pe vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar.
O vreme, cinstitul cap a trecut acolo, din loc în loc, în mâinile credincioșilor, până în anul 453, când Episcopul Uranie al Emesei, aflându-l, l-a așezat în biserica din această cetate, unde dădea tămăduire multor bolnavi. Aceasta este socotită A Doua Aflare a Cinstitului Cap al Botezătorului.
După mulți ani, cinstitul cap a fost dus cu slavă la locul numit Evdomon, în Constantinopol, iar pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane, a fost ascuns tocmai la Comane, la hotarul împărăției cu Armenia, și îngropat acolo, de unde a fost adus, din nou, în Constantinopol, pe vremea împăratului Mihail, de către Sfântul Ignatie, Patriarhul din Constantinopol (860). Aceasta este cea de-A Treia și cea din urmă Aflare a Cinstitului Cap.
În timpul cruciadelor, intrând latinii în Constantinopol, la anul 1204, aceștia au luat o parte din capul Sfântului și l-au dus în Franța, așezându-l într-o biserică din Amiens, unde se află și astăzi. Întru pomenirea acestor fapte din tradiție, Sfânta Biserică a rânduit praznicul de astăzi și cel de la 25 mai, proslăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, în veci, Amin.