Luna februarie în 11 zile: pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Vlasie, Episcopul Sevastiei (+316)

Acesta a trăit pe vremea împăratului Licinius (308-321) şi era din Sevastia Capadociei. Puternic în credinţă, fără prihană în viaţa sa şi plin de fapte bune fiind el, oamenii binecredincioşi ai cetăţii s-au sârguit şi l-au pus episcop şi conducea bine turma lui Hristos, cu înţelepciune şi cu bunătate şi cu darul tămăduirii, pe care îl primise de la Dumnezeu.

Deci, Sfântul Vlasie, precum făceau pe atunci mulţi sfinţi, că nu se dădeau la osândire fără voia lui Dumnezeu, petrecea ascuns într-una din peşterile unui munte numit Argheos, şi îmblânzise fiarele sălbatice, de le prindea cu mâinile. Şi aici, în post şi în liniştea cea desăvârşită, înălţa necontenit rugăciuni către Dumnezeu.

Şi, fiind descoperit de nişte vânători, a fost pârât la dregătorul cetăţii, Agricola, care a poruncit să fie prinşi toţi creştinii ascunşi şi să-i aducă la el. Şi, mărturisind Sfântul pe Hristos, înaintea dregătorului, a fost bătut cumplit cu toiege, întins pe stâlp şi strujit. Şi, fiind aruncat în temniţă, a găsit acolo şapte femei creştine şi doi copii, care, văzându-l plin peste tot de sânge, cu şi mai multă râvnă slăveau pe Hristos.

Deci, văzând tăria lor în credinţă, că mărturiseau pe Hristos, Dumnezeu Adevărat, deşi îndurau chinuri grele, dregătorul a poruncit să li se taie capetele, şi femeilor şi copiilor şi Sfântului Episcop Vlasie. Şi aşa au primit toţi, de la Hristos, cununa muceniciei.