Luna decembrie în 9 zile: pomenirea Sfintei Proorociţe Ana, mama lui Samuil Proorocul (sec. XXII înainte de Hristos)

Sfânta şi fericita Proorociţă Ana era din cetatea Ramataim, din Muntele lui Efrem. Aceasta era însoţită cu un bărbat din seminţia lui Levi, Elcana cu numele, şi era stearpă şi nu năştea. Şi avea bărbatul acesta două femei şi a doua se numea Penina. Şi Elcana, luând pe Penina, a avut fiu cu ea şi se bucura. Dar omul iubea mai mult pe Ana, măcar că era defăimată pentru stârpiciunea ei. Iar Penina o pizmuia, dimpreună cu toate rudeniile şi prietenii ei.

Deci, Ana mult se ruga lui Dumnezeu, dar nimic nu se schimba, deşi poruncile cele din Legea Veche le păzea pururea, fără lenevire. Că aşa, uneori, sfinţii dobândesc cererile târziu şi cu încetul, de la Dumnezeu. Deci, odată, Ana suindu-se dimpreună cu bărbatul său la Şilo, unde era Chivotul şi Cortul lui Dumnezeu Atotţiitorul, ca să aducă jertfă prin mâna lui Eli preotul şi săvârşindu-se jertfele, a primit de la altar o singură parte din jertfe, pentru că nu avea fiu sau fiică, pe când celelalte femei cu copii au primit câte două părţi. Şi, măcar că pentru aceasta mult s-a întristat, ea nu s-a deznădăjduit, nici nu s-a tulburat faţa ei.

Dar ce a făcut? Slobozind pe bărbatul ei acasă, a rămas singură în Casa Domnului şi, aruncându-se la pământ, se ruga în acest chip: “Doamne, Dumnezeul părinţilor mei, dacă Milostiv vei căuta spre mine, roaba Ta, şi spre defăimarea mea, şi-mi vei da mie rod din pântece, Ţie pe dânsul îl dau ca să-Ţi slujească în toate zilele vieţii lui”.

Şi ce a făcut Dumnezeu? A trecut oare cu vederea rugăciunea ei? Ci, fiindcă Dumnezeu a văzut pe Ana că nu se depărtează de la Cortul Sfânt, ci se roagă şi stăruieşte, i-a făgăduit nu numai că-i va da ei rod din pântece, ci mai înainte i-a spus şi numele celui ce-l va naşte. Şi de acolo, luând deplină încredinţare, s-a întors acasă, săltând şi bucurându-se. Şi, luând în pântece, a născut pe Proorocul Samuil. Şi, după ce l-a înţărcat, s-a suit împreună cu el la Şilo şi a căzut la Domnul Dumnezeu, dându-I mulţumită. Şi a binecuvântat-o pe ea bătrânul Eli preotul, zicând: “Să-ţi dea ţie Domnul alt rod din pântece, în locul lui Samuil, fiul tău”.

Şi şi-a luat pe fiul ei şi s-a pogorât la casa ei, pentru că era el foarte mic. Iar după ce s-a făcut mai mare, ca de trei ani, luându-l pe el de mână, l-a suit în Biserica Domnului Atotţiitorul şi, aducând cuvenita mulţumită Domnului, l-a dat pe fiul ei în mâinile lui Eli preotul. Şi, făcându-i lui o haină bisericească, un efod, adică un stihar mic, copilul slujea Domnului. Şi, văzând Ana se veselea şi, adăugând, a născut trei fii şi trei fiice. Şi a căzut la altarul Domnului, mulţumindu-I şi I-a adus cântarea aceasta, zicând: “Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul. Înălţată a fost fruntea mea de Domnul Dumnezeul meu şi gura mea s-a deschis cu glas tare asupra vrăjmaşilor mei, că m-am bucurat de mântuirea Sa”. Şi toate celelalte cuvinte ale cântării acesteia le-a cântat, ca o proorociţă şi maică de prooroc. Drept aceea, a mai zis: “Cea stearpă naşte de şapte ori, iar cea cu copii mulţi va fi neputincioasă, că Domnul omoară şi învie, El pogoară în iad şi iarăşi scoate”. Deci, pururea pomenita Ana, mulţi ani trăind în viaţa aceasta, pururea mulţumind Domnului şi proorocind, s-a mutat către veşnicele lăcaşuri.