Luna decembrie în 5 zile: pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Sava Sfinţitul (+553)

Acesta a trăit pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel Tânăr (408-450) şi a împăraţilor de după el. Era din Capadochia, dintr-un sat ce se cheamă Mutalasc, iar părinţii lui se numeau Ioan şi Sofia. Deci, dintru începutul vieţii sale alergând la starea călugărească şi intrând la mânăstirea ce se cheamă Flavian, a deprins să fie răbdător la tot felul de pofte, fiind el încă în tânăra vârstă. Iar când a fost de optsprezece ani a mers la marele Eftimie şi a fost trimis de dânsul la Cuviosul Teoctist, la mânăstire de obşte, unde a cunoscut obiceiurile şi ostenelile tuturor celor ce locuiau acolo.

Deci, văzându-l pe dânsul marele Eftimie, l-a numit pe dânsul copil bătrân. Ci, pe cât îi creştea vârsta, mai vârtos îi creştea fapta bună. Pentru care de trei ori fericitul a şi luat de la Domnul darul minunilor şi a făcut multe minuni. Şi la locuri seci, prin rugăciunea lui, au izvorât ape. Şi a fost povăţuitor şi învăţător multor călugări. Mers-a şi cu solii la Constantinopol de două ori, rugat fiind de patriarhii ce erau pe acea vreme la Ierusalim, către împăratul Anastasie şi Iustinian. Şi, ajungând la vârsta cea desăvârşită după Hristos, fiind de nouăzeci şi patru de ani, s-a mutat către Domnul.