Luna decembrie în 4 zile: Pomenirea Sfintei Mari Muceniţe Varvara (+306)

Aceasta a trăit în vremea împăratului Maximian (305-311), fiica unui oarecare Dioscor, elin de la răsărit. Ea era păzită de tatăl său, într-un turn înalt, pentru frumuseţea cea trupească ce înflorea la dânsa. Deci, această fecioară credea în Hristos şi nu s-a tăinuit de tatăl său. Că acela a cunoscut cele pentru dânsa, dintr-o pricină ca aceasta: Odată, când el a zis să se facă două ferestre la o baie care se zidea, ea a poruncit să se facă trei; şi întrebând-o pentru care pricină a învăţat să facă trei ferestre, ea a zis că le-a făcut în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceasta auzind el, îndată s-a pornit să o omoare cu sabia sa, iar ea a fugit şi a intrat într-o piatră ce s-a despicat ca prin minune şi care a primit-o de s-a ascuns. Iară tatăl ei, alergând după dânsa, a găsit-o şi, luând-o de cosiţe, a dus-o şi a dat-o pe seama domnului ţării aceleia, înaintea căruia a mărturisit pe Hristos şi, ocărând idolii, a fost bătută cumplit şi strujită pe trup, fără milă, şi arsă la coaste. După aceea, au lovit-o în cap cu măciuci şi, dezbrăcând-o, au purtat-o prin cetate, bătând-o. Şi, în cele din urmă, şi-a primit sfârşitul prin sabie, omorând-o tatăl său cu mâinile sale.

Pentru care, se spune că, după taierea ei, pogorându-se el din munte, a fost lovit de trăznet, şi aşa şi-a lepădat spurcatul său suflet.