Luna decembrie în 4 zile: Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ioan Damaschinul, monahul şi preotul (+749)

Acesta a trăit pe vremea Împărăţiei lui Leon Isaurul şi a lui Constantin Copronim, fiul său (717-775). Era de loc din cetatea Damascului, de neam luminat şi strălucit în dreapta credinţă, având şi tată iubitor de fapte bune, care l-a dat la învăţătură, de a dobândit tot meşteşugul cărţii elineşti, şi a iscodit bine şi adâncul Scripturii celei de Dumnezeu insuflate, împreună cu Preafericitul Cosma, cu care crescuse împreună şi care, mai pe urmă, a fost sfinţit episcop la Maiuma. Amândoi au fost daţi cu învăţătura la acelaşi dascăl, tot Cozma cu numele, care şi Asincrit se numea, cumpărat fiind, împreună cu alţi robi, de tatăl dumnezeiescului Ioan.

Deci, fiindcă s-a întâmplat a câştiga un dascăl înţelept ca acesta, amândoi au ajuns la vârful înţelepciunii.

După aceea, s-au făcut, amândoi, monahi, străduindu-se să trăiască îndeletnicindu-se cu cele ale lui Dumnezeu. Că Ioan s-a dat, de către proistosul Mânăstirii Sfântului Sava, la un bătrân mare şi înţelept în cele dumnezeieşti, şi a învăţat de la el fericita ascultare. Pentru că i s-a poruncit, de către el, să nu cânte niciodată, oricât de puţină cântare, după meşteşugul muzicii, pe care îl ştia. Şi Ioan a păzit neschimbată porunca bătrânului, vreme de mulţi ani. Se zice, însă, că, arătându-se în vis, bătrânului, Preasfânta de Dumnezeu Născătoare, i-a zis să poruncească ucenicului său Ioan să alcătuiască laude spre slava lui Hristos, Celui Ce S-a născut dintr-Însa fără de sămânţă, şi spre lauda şi veselia creştinilor, celor ce sunt datori să o laude din inimă; lucru care a şi făcut, punând temeiul acesta la cuvintele scrierilor sale. Deci, petrecând amândoi sihăstreşte, fericitul Cozma lăsând multe scrieri Bisericii, a răposat cu pace, iar fericitul Ioan, făcând şi el asemenea şi întărind dreapta credinţă şi ruşinând păgânul eres al iconomahilor, cu puterea cuvintelor sale şi cu înţelepte dovediri ale Scripturilor, şi lăsând multe scrieri de laudă Bisericii lui Dumnezeu, prin mijlocirea cărora se află aievea cunoştinţa fiecărui lucru ce se va cerca, şi-a săvârşit viaţa întru adânci bătrâneţi, trăind ani o sută patru.