Sfântul Prooroc Sofonie era din Muntele Savarata, din seminţia lui Simeon. Pe tatăl său îl chema Husia, pe unchiul său Godolia, iar pe strămoşii săi Amorin şi Ezechia. Şi a fost, după numele lui, văzător şi cunoscator al tainelor lui Dumnezeu, că, având mintea sa totdeauna curată, îndeletnicindu-se întru gândirea lui Dumnezeu şi pe Unul Dumnezeu văzându-L, s-a învrednicit dumnezeieştilor descoperiri şi a cunoscut multe taine care aveau să fie arătate în zilele cele mai de pe urmă, şi le-a spus mai înainte de împlinirea lor. Că a proorocit pustiirea Ierusalimului şi răzvrătirea şi risipirea iudeilor şi venirea lui Hristos şi întoarcerea la credinţă a păgânilor.
A trăit cu şase sute de ani înainte de Mântuitorul. Ne-a rămas şi de la el o carte, în Vechiul Testament, în care se află proorocia sa despre “Ziua mâniei lui Dumnezeu”, Stăpânul lumii adică, despre ziua când Dumnezeu va judeca şi va pedepsi păcatele tuturor oamenilor din lume, pregătindu-şi astfel “mica rămăşiţă”, din care va creşte poporul lui Mesia. Iar “Ziua mâniei Domnului” este aproape.
Deci, murind, a fost îngropat şi s-a adăugat la părinţii lui, aşteptând învierea cea de obşte a tuturor.