Luna decembrie în 29 de zile: pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Marcel, stareţul Mânăstirii Neadormiţilor (+485)

  Acest Preacuvios, Părintele nostru Marcel, era din cetatea Apameia, din Siria, din neam slăvit şi luminat. Părinţii săi, murind, i-au lăsat multă avere. Şi, măcar că era în floarea vârstei, nu s-a lăsat furat de ispitele lumii, ci îşi împărţea timpul între învăţătura cărţii şi nevoinţele duhovniceşti.

Cugetând la legea Domnului, s-a aprins de dragostea celor cereşti. Şi, lăsându-şi moşia sa, s-a dus la Efes, unde a fost primit de nişte creştini evlavioşi. Dornic de nevoinţe, a mers de a aflat pe Sfântul Alexandru, la Mânăstirea Neadormiţilor, cunoscând dumnezeiasca şi înalta lui petrecere. [Mânăstirea și-a primit acest nume, deoarece în ea se cântau Psalmi încontinuu, atât ziua cât și noaptea, de către grupuri de călugări pe rând.]

Deci, petrecând el la acea mânăstire şi alergând cu râvnă de necrezut pe calea nevoinţelor, şi la fapta cea bună, după moartea lui Alexandru şi a lui Ioan urmaşul său, i s-a dat păstoria mânăstirii. Şi a cârmuit mânăstirea, cu multă înţelepciune şi cu puteri făcătoare de minuni.

A fost părtaş la Sinodul din Calcedon şi a osândit pe Eutihie şi eresurile lui, dimpreună cu părinţii Sinodului. Şi, adormind întru a sa mânăstire, s-a mutat către Domnul.