Luna decembrie în 27 de zile: pomenirea Preacuviosului Pãrintele nostru Teodor, cel scris cu fier ars în foc, fratele lui Teofan poetul (+850)

Sfântul Teodor, împreună cu fratele său Teofan, au trăit pe vremea lui Teofil, luptătorul împotriva Sfintelor Icoane (829-842), şi mult s-au nevoit, amândoi, pentru cinstea şi închinarea la Sfintele Icoane. Deci, fiind bătuţi fără de milostivire, după porunca lui Teofil, li s-au scris pe fruntea lor, cu fier ars în foc, aceste stihuri iambice:

Toţi care au alergat la Ierusalim, acea cetate,

Unde picioarele lui Dumnezeu-Cuvântul, cele preacurate,

Spre întemeierea lumii, au stătut.

La cinstit loc, aceştia au văzut

Vase viclene, înşelătoare, ale deşartei credinţe,

Fapte rele de ruşine, cu cuget rău lucrând.

De acolo, s-au izgonit, ca nişte tulburători fiind.

Deci, ca unor făcători de rele, feţele scriindu-li-se.

Se osândesc, iarăşi izgonindu-se.

Deci, după ce li s-au scris stihurile acestea, au fost trimişi în surghiun, unde marele biruitor Teodor s-a mutat către Domnul.

Se zice însă că la vremea când a adormit Sfântul, s-a dus la el un mare bătrân şi a auzit pe Sfinţii Îngeri, care cântau cântări duhovniceşti, cu care împreună a cântat şi el. Deci, prin aceste cântări, Dumnezeu a arătat cât cinsteşte pe sluga sa Teodor.