Luna decembrie în 25 zile: Naşterea Cea după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos

“Naşterea Ta, Hristoase,Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştiinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, slavă Ţie”.

“Priveşte, iubitorule de înţelepciune, Ce lucrează Domnul: pentru tine Se naşte din Fecioară, mai presus de fire, Spre a noastră a tuturor înnoire. Că alt mai mare lucru nou, făptura n-a văzut: că Fecioara Maria pe Dumnezeu L-a născut”.

Văzând iubitorul de oameni Dumnezeu că neamul omenesc este asuprit de diavolul, S-a milostivit şi a trimis pe Arhistrategul Său Gavriil, să zică celei de Dumnezeu Născătoare: “Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine”. Şi când Maria Fecioara a zis îngerului: “Iată, roaba Domnului sunt, facă-se mie după cuvântul tău”, îndată Domnul nostru Iisus Hristos, adică Cel făcut om, Fiul şi Cuvântul Cel veşnic al lui Dumnezeu, S-a zămislit în Cinstitul şi Preacuratul ei Pântece, prin puterea Duhului Sfânt.

Iar dacă s-au împlinit nouă luni de la zămislirea ei, a ieşit poruncă de la cezarul August să se înscrie toată lumea, fiecare în cetatea sa de naştere.

Deci, a plecat şi Iosif, ocrotitorul Domnului, dimpreună cu Născătoarea de Dumnezeu, ca să se înscrie în Betleem, amândoi fiind din casa şi din neamul lui David.

Şi era vremea să nască Fecioara şi, nefiind sălaş, din pricina mulţimii oamenilor veniţi să se înscrie, au intrat într-o peşteră săracă. Şi acolo, Fecioara a născut, fără de stricăciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos, şi L-a înfăşat ca pe un prunc şi L-a pus în ieslea dobitoacelor, pe Ziditorul tuturor, Cel Ce venise să ne mântuiască pe toţi de păcatele noastre.